Cinci miniştri ai educaţiei explică ce înţeleg ei prin sintagma „un popor needucat”

Primele schimbări aduse Educației au fost în 1990, amintește hotnews.ro, atunci când s-a decis desființarea examenului de treaptă din clasa a X-a și s-au reînființat școlile pentru cultele religioase. Legea 84/1995 a modificat examenele naționale și mărit taxele pe care ar fi trebuit să le plătească studenții, așa s-a ajuns la cea mai importantă grevă studențească din România. Oricum, legea din 1995 a suferit foarte multe modificări, cu efectele de rigoare.

În 2011 a fost adoptată o altă lege, cea care este în vigoare și astăzi, așa numita lege „Funeriu”, după numele lui Daniel Funeriu, ministrul Educației de la acel moment. Această lege a adus clasa pregătitoare, schimbarea examenelor naționale, camere video în sălile de examen, modificări în privința pregătirii profesorilor. Însă și această lege a fost completată de zeci de acte normative, astfel încât textul inițial nici nu mai contează.

Educația românească a avut, spune sursa citată, 28 de miniștri. Cei mai mulți au avut câte un mandat, unii mai multe. HotNews.ro a intervievat cinci dintre miniștrii Educației – Daniel Funeriu, Mircea Miclea, Ecaterina Andronescu, Sorin Cîmpeanu și Mircea Dumitru, cu privire la starea actuală a educației românești. Niciunul nu este mulțumit de cum arată educația astăzi. Formarea profesorilor, lipsa finanțării și a viziunii sunt trei dintre problemele identificate de către ei.
Iată cum arată educația românească în viziunea lor și desigur, ce înseamnă un popor needucat.

Daniel Funeriu: „Fotografia reală e dată de rezultatele la testele PISA, nu de ochii mei, care pot fi subiectivi. (Educația) arată ca o uzină chimică cu ţevi ruginite din care se scurg reactivii scumpi (inteligenţa copiilor), operată de muncitori (profesori) majoritar slabi şi care consumă prea multă energie şi reactivi scumpi (bani din impozite) pentru a produce material care se vinde ieftin (tineri slab pregătiţi). Doar arareori, când, întâmplător, sunt în tură suficienţi muncitori (profesori) buni ies produse de calitate, bune de pus în vitrină. Muncitorii proşti ai acestei uzine sunt apăraţi de sindicate violente şi vocale, cei buni marginalizaţi, iar când vine vreunul care ştie cum să repună totul pe picioare e bătut măr de artizanii falimentului: cei care câştigă bani grei din vinderea terenurilor şi decuparea uzinei pentru fier vechi. Totul în aplauzele vecinilor care sunt intoxicaţi de fumul uzinei, dar cu care s-au obişnuit, şi al muncitorilor de slabă calitate apăraţi de sindicat”.

Un popor /o societate needucată înseamnă pentru Daniel Funeriu „Diferenţa dintre a fi slugă şi a fi stăpân. Diferenţa dintre a fi profesor la Harvard şi a fi căpşunar”.

Mircea Miclea: „Ar fi câteva dimensiuni care ar trebui scoase în evidență. Întâi, aș spune că, din păcate, sunt tot mai puțini elevi în sistemul de educație, ceea ce înseamnă că demografia este în cădere liberă, ceea ce nu este deloc bine pentru un sistem educațional. În al doilea rând, calitatea prestației didactice este adesea mai slabă decât înainte, adică predăm din ce în ce mai prost la din ce în ce mai puțini copii. În al treilea rând este o subfinanțare cronică. În al patrulea rând, există anumite compatibilități de structură între învățământul nostru și cel dinafară, dar mai puțin compatibilități de calitate. De exemplu, învățământul nostru s-a compatibilizat cu cel european prin ciclurile de studiu – licență,masterat, doctorat, din păcate calitatea mai ales a masteratului și a doctoratului este mai slabă decât în străinătate”.

După părerea lui Mircea Miclea, un popor needucat însemană „un popor pasiv, care este mai degrabă spectator la istoria care se face în altă parte, reacționează la evenimentele istorice, nu este în stare să inițieze evenimentele istorice, este un simplu spectator pasiv la o istorie care se face în altă parte. Un popor care în timp își pierde identitatea dacă continuă să fie o colecție de reacție la niște stimuli primiți din altă parte”.

Ecaterina Andronescu: „Este mult mai polarizat sistemul de învățământ astăzi, adică la un pol se grupează școlile care fac performanță și cu care putem intra în orice competiție, la polul celălalt sunt școlile unde perfomanța este nemulțumitoare. (…) Eu n-aș putea să vorbesc în România de o societate needucată, dar aș putea să spun că lipsa educației reprezintă cea mai mare pagubă pentru România. Ca urmare, trebuie să corectăm educația acolo unde ea este precară”.

Sorin Cîmpeanu: „Probleme în sistemul de educație sunt multiple, dar cea mai importantă consider că este lipsa de coerență a sistemului în ansamblul lui. (…) Eu nu cred că a fost un interes ca lucrurile să rămână așa. A fost însă o privilegiere a unor interese conjuncturale în detrimentul unui interes vizionar și coerent. Un singur ministru nu poate asigura coerența, pentru că numărul miniștrilor educației din ultimii 30 de ani a fost inadmisibil de mare. Fiecare ministru care vine poate să aducă, cel puțin teoretic, un plus de competență, însă el nu va aduce un plus de coerență, pentru că vine cu idei mai mult sau mai puțin diferite de cele ale predecesorului”.

Sorin Câmpeanu a explicat și ce înseamnă un popor needucat. După părerea fostului ministru „Un popor educat știe cu siguranță să aibă grijă mai bine și de sănătatea lui și de securitatea lui și de prosperitatea lui. Deci, pe cale de consecință, un popor needucat nu va putea avea grijă nici de sănătatea lui, nici de securitatea lui și nici de prosperitatea lui. Dacă vrei să distrugi un popor nu ai nevoie de rachete balistice, spunea cineva, e suficient să-i afectezi major sistemul de educație”.

Mircea Dumitru: „După acești 30 de ani post-decembriști, noi încă nu știm care este drumul pe care îl construim pentru această națiune, pentru acest popor, prin educație”. În ceea ce privește sensul „poporului needucat”, acesta ar fi „un popor care nu își cunoaște bine drepturile, un popor care nu poate progresa la adevărata sa capacitate intelectuală. O societate care adâncește inechitățile și care nu le oferă sprijin celor vulnerabili. O societate needucată este și o societate măcinată de profunde carențe în profesionalizare, în buna pregătire a cetățenilor ei. Iar elitele profesionale sunt cele care mișcă lucrurile într-o societate, cele care dau forța și energia unei societăți moderne”, spune Mircea Dumitru.

 

Miniștrii Educației intervievați de HotNews au avut mandatele astfel:

Daniel Funeriu – 23 decembrie 2009 – 9 februarie 2012

Mircea Miclea – 29 decembrie 2004 – 10 noiembrie 2005

Ecaterina Andronescu – 16 noiembrie 2018 – 2 august 2019
2 iulie 2012 – 21 decembrie 2012
22 decembrie 2008 – 1 octombrie 2009
28 decembrie 2000 – 19 iunie 2003

Sorin Cîmpeanu – 17 decembrie 2014 – 17 noiembrie 2015

Mircea Dumitru – 7 iulie 2016 – 4 ianuarie 2017

 

Citește și:

Ministrul Educaţiei anunţă schimbări MAJORE în programa şcolară! Vor apărea noi materii