CALENDAR ORTODOX 18 IANUARIE 2020. Sărbătoare mare, sfinţii care ne păzesc de boli. Ce trebuie să facă toţi creştinii sâmbătă

Ortodoxe
Sf. Ier. Atanasie şi Chiril, arhiepiscopii Alexandriei

Greco-catolice
Sf. aep. Atanasie şi Chiril

Romano-catolice
Sf. Prisca, m.

Sfinții Atanasie și Chiril țin suferința la distanță

Dacă vrei să-ți fie bine, să ai parte de sănătate, ține ziua de 18 ianuarie! Nu trebuie să faci nicio treabă, să nu speli, să nu calci și să nu dai nimic cu împrumut. Este sărbătoarea Sfinților Atanasie și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei, cunoscută și drept „Atanasia Ciumelor’ sau „Tănase de ciumă’. Se respectă cu sfințenie pentru că oamenii cred că protejează împotriva ciumei, a infirmităților, amețelilor și loviturilor de tot felul. Credincioșii merg în pelerinaj și se roagă pentru sănătatea lor și a celor dragi. Este bine să aprinzi lumânări, să dai de pomană și să te rogi în această zi.

Alte articole

Calendar ortodox 21 aprilie 2025. A doua zi de Paște. Rugăciunea de mare ajutor pe care să o rostești

Calendar ortodox 20 aprilie 2025. Sfintele Paşti, Învierea Domnului. Cea mai mare sărbătoare a creștinătății

Sfinţii Ierarhi Atanasie şi Chiril sunt sărbătoriţi de Biserica Ortodoxă la 18 ianuarie. Sfântul Ierarh Atanasie, originar din Alexandria, Egipt, a fost martor al succedării la conducerea Imperiului Roman a mai multor împăraţi, de la Constantin cel Mare (306-337) până la Valens (364-378). Educat în spirit creştin a urmat cele mai renumite şcoli ale vremii.

Sfântul Atanasie a fost ales în scaunul episcopal din Alexandria, dar, din cauza permanentei lupte cu ereticii arieni printre care se aflau şi membrii ai clerului, a fost exilat de cinci ori din cetate.

În acea mare furtună şi tulburare stârnită de erezia ariană (erezie antitrinitară care susţinea că Fiul nu are o natura identică cu Tatăl, iar între cele două persoane ale Sfintei Treimi ar fi existat diferenţa dintre „născut” şi „creat”, de unde rezulta inferioritatea Fiului), patriarhi în centrele bisericeşti care mărturiseau dreapta credinţă erau: Maxim al Ierusalimului (333-350), Alexandru al Constantinopolului (327-337) şi Atanasie al Alexandriei (328-373), care deşi în surghiun, nu lăsa cârma bisericii, cu cuvântul şi cu scrisul îndreptând dreapta credinţă.

Sfântul Atanasie a plecat din această viaţă după 46 de ani de episcopat şi după osteneli lungi şi multe nevoinţe pentru dreapta credinţă. În urma multor izgoniri, a vieţuit un timp scurt în linişte şi pace în scaunul episcopal, apoi s-a dus către părinţii săi, către patriarhi, către prooroci, către apostoli, către mucenici şi către mărturisitori; căci s-a nevoit ca ei pe pământ.

Despre Sfântul Atanasie se spune că atunci când era mic şi se juca pe malul mării, făcea ceea ce văzuse în biserică, căci copiii care erau împreună cu el, alegându-l episcop, îi aduceau pe alţi copii elini, care erau încă nebotezaţi. Atunci el îi boteza cu apă din mare, spunând cuvintele de la Taina Sfântului Botez.

Despre acest fapt a aflat patriarhul Alexandriei, care i-a chemat la el pe toţi aceşti copiii cu „episcopul” lor şi i-a întrebat ce făceau în jocurile lor la malul mării. Iar ei au spus cum l-au pus episcop pe Atanasie şi cum a botezat el pe copiii elini. Patriarhul, cercetându-i cu de amănuntul, s-a încredinţat că se săvârşiseră toate potrivit cu normele Bisericii. Deci, sfătuindu-se cu clerul său, patriarhul a socotit ca bun botezul copiilor şi l-a întărit prin ungerea cu sfântul mir.

Tot în această zi este pomenit Sfântul Chiril, arhiepiscopul Alexandriei.

Sfântul Chiril s-a născut în Alexandria. A fost succesorul patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei, având o poziţie puternică şi influentă.

În calitate de patriarh s-a confruntat cu susţinătorii ereziei nestoriene, care a fost răspândită în toată lumea creştină de patriarhul Constantinopolului, Nestorie. Acesta susţinea că Hristos este „numai om, nu-i Dumnezeu”, iar pe Născătoarea de Dumnezeu o numea nu Născătoare de Dumnezeu, ci „Născătoare de Hristos”.

În urma acestor controverse, împăratului Teodosie al II-lea a convocat la Efes cel de-al III-lea Sinod ecumenic (431), care după lungi dezbateri a sfârşit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său şi a-l trimite în exil (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).