„Maradona, moartea unui zeu”, titrează francezii de la L’Equipe, care îi trec în revistă uluitoarea carieră de fotbalist, dar şi controversata viaţă pe care a dus-o cel supranumit El Pibe de Oro. „Urmărit de Fiscul italian şi teste de paternitate, Maradona a petrecut o mare parte a ultimilor ani la dezintoxicare sau încercând să slăbească, dar şi la televizor mai degrabă decât la marginea terenului, cariera sa de antrenor neridicându-se nici pe departe la înăşţi,ea celei de jucător: mai puţin de 200 de meciuri ca antrenor, între care la naţionala Argentinei, Al Wasl sau Gimnasia la Plata)”, mai scre L’Equipe.
Time scrie că în Argentina se vor decreta trei zile de doliu naţional în memoria lui Maradona, iar The Economist face referire la documentarul lansat anul trecut şi care îi urmăreşte cariera între 1984 şi 1991.
Prima pagină din The Guardian este dedicată în exclusivitate lui Maradona, iar pe lângă momentele măreţe şi controversate din viaţa argentinianului este găzduit şi un comentariu semnat de Johnatan Wilson şi intitulat: „Copilul geniu Diego Maradona a devenit împlinirea unei profeții”. „Binecuvântat cu talentul sublim dezvoltat în mahalalele din Buenos Aires, cabecito negro a devenit tot ceea ce a definit principiile fotbalului Argentinei„, scrie gazetarul.
„Maradona, care a murit la vârsta de 60 de ani , era un copil al potrerosului . El s-a descris ca un „cabecito negro” – un mic punct negru, termenul folosit de Eva Perón pentru cei cu moștenire italiană și indigenă mixtă. Părinții lui Maradona erau peronişti devotați și aveau poze cu Evita și Juan Perón pe perete. Tatăl său fusese barcagiu în Delta Paraná, din provincia Corrientes, în nord-estul țării, și se mutase la Buenos Aires pentru a se alătura soției sale, care locuia cu rudele și găsise de lucru ca menajeră.
Ulterior, tatăl său a trebuit să-și construiască propria casă, din cărămizi și tablă, în Villa Fiorito, o mahala atât de violentă, încât poliția nu trecea pe acolo cu zilele, deoarece era considerat prea periculos să mențină o prezență permanentă. Într-o noapte, când era copil, Maradona a căzut într-o groapă deschisă. „Diegito”, îi striga unchiul său Cirilo în timp ce îl ajuta, „ține-ți capul deasupra rahatului”. Era o frază pe care Maradona o va repeta ca o mantră în momentele mai dificile din viața sa.
Crescând fără electricitate și nici cu apă curentă, Maradona a câștigat bani cum a putut – deschizând ușile taxiului sau vânzând mărunţişuri. În drumul spre școală, făcea jonglerii cu o portocală, un ziar mototolit sau un pachet de cârpe, fără a lăsa mingea să atingă pământul chiar și în timp ce trecea peste un pod de cale ferată. O fotografie timpurie îl arată, în vârstă de poate patru sau cinci ani, stând în fața unui gard de sârmă care este bătut și răsucit de cât de des îl lovise cu mingea”.
La 11 ani numele lui Diago Maradona apărea în presa naţională, iar Johnatan Wilson mai scrie: „Curând a devenit evident că regulile nu i se aplică. Cu abuzul de cocaină a început la Barcelona, unde nu s-a încadrat niciodată. A fost mai fericit la Napoli, unde a fost vedeta echipei și a adus două titluri de campioană a Italiei și Cupa UEFA, dar chiar și acea vrajă a fost turbulentă, performanțele sale venind pe un fundal de zvonuri despre consumul de droguri, petreceri dubioase și relațiile prea strânse cu Camorra, mafia napoletană„.