Magda a performat la New York, Barcelona și Geneva, iar la început nu i-a fost uşor să simtă toate privirile ațintite asupra ei şi în acelaşi timp să facă publicul să râdă. Libertatea a găsit-o într-un club din centrul Barcelonei, iar mulți dintre cei care vin să îi vadă numărul de stand-up comedy sunt gay, „oameni mai deschiși, care judecă mai puțin”.
Multe glume din spectacolele ei sunt legate de România – de cătunul din județul Bacău în care a crescut, cu veceu în curte și fără apă curentă, de mentalitatea tradițională a românilor, de leacurile băbești cu ceapă și oțet, de nerăbdarea părinților de a o vedea măritată și cu copii, de experiența ei de imigrant român în Franța.
Magda e pasionată de mulți ani de stand-up comedy, dar abia când s-a mutat la București a avut curaj să urce prima oară pe scenă, la o seară de open mic, unde comedianții amatori sau experimentați își testează glumele. Se temea că o să iasă rău, că o s-o filmeze cineva și o s-o pună pe YouTube – „Moldoveancă proastă spune glume de rahat” –, că o să se viralizeze și o s-o recunoască lumea la coadă la covrigi. Dar trebuia să încerce, pentru că de câteva luni se gândea numai la asta. Publicul a râs la glumele Magdei, iar un comediant cunoscut a invitat-o în deschidere la un spectacol de-ale lui. Apoi a fost invitată de altul și de altul, așa că în perioada în care a locuit la București avea trei, patru show-uri pe săptămână.
Primul spectacol în limba engleză l-a avut la Londra, apoi în spaniolă la Madrid și la Barcelona și în franceză la Zürich și la Lausanne. Până acum, a avut peste 100 de spectacole în română, engleză, spaniolă și franceză în România, Anglia, SUA, Elveția, Spania, Portugalia, Franța, Olanda, Islanda și Georgia.
Când merge la Geneva, face glume cu francezi – există o mică antipatie între francezi și elvețieni. „Îmi place să zic chestii nașpa despre francezi, pentru că în Franța m-am simțit discriminată și îmi crește inima când râde lumea la glumele mele”, spune Magda.
Libertatea a tradus și comprimat câteva glume de-ale Magdei bazate pe întâmplări adevărate cu francezi:
— Când eram studentă, mi se întâmpla adesea să mă întrebe francezii: „După ce-ți termini studiile, te întorci la tine-n țară, da?”.
— Anul acesta, înainte de Crăciun, le-am spus colegilor de la birou că mi-e groază să mă întorc în România pentru că iernile sunt grele și la mine în sat toaleta e în fundul curții. Iarna sunt -10°C și 20 de centimetri de zăpadă, iar noaptea, când ies la pipi, trebuie să mă îmbrac și să iau lanterna. Colegei mele i s-au luminat ochii crezând că ceea ce urmează să-mi spună îmi va salva viața. M-a întrebat: «Magda, de ce nu faci pipi la duș?».
— Sunt români în sală? (Ridică mâna câteva persoane.) Vedeți? Nu sunt singura româncă care-și permite bilete de avion.
— Am învățat despre corectitudine politică în Franța. Dacă ești negru sau evreu, oamenii vor fi atenți cu tine. Dar dacă ești român, regulile de corectitudine politică nu se mai aplică. — Când merg la petreceri în Franța, vorbesc jumătate de oră cu cineva și, la un moment dat, mă întreabă: De unde vii cu accentul ăsta?. — Din România. — Dar n-arăți precum ceilalți. — Nici tu nu arăți ca un rasist.
Magda s-a simțit discriminată în Franța. N-au afectat-o grosolăniile din timpul facultății, când colegii o întrebau dacă le cunoaște pe prostituatele de pe stradă sau spuneau în glumă “Vine Magda, aveți grijă la portofel”. Dar au afectat-o niște situații mai subtile, în care știa că cei care o rănesc sunt conștienți de ceea ce fac. La master, la Lyon, un profesor a venit la facultate cu un ziar și i-a pus pe studenți să despartă șapoul de conținut. În ziar era o știre despre o familie de români care fusese evacuată, iar pe unul dintre băieți îl chema Trompetă. Magda și colega ei din România au început să râdă când au citit știrea. Profesorul le-a întrebat: “Îi cunoașteți? Sunt prietenii voștri?”.
A mers la un târg de vechituri din Lille cu o colegă spaniolă. Colega ei nu vorbea bine franceza, așa că Magda a negociat în locul ei biberonul vintage pe care aceasta voia să-l cumpere. Vânzătorul le-a întrebat de unde sunt și Magda i-a spus că ea e din România, iar colega ei, din Spania. Bărbatul a luat-o pe colega Magdei pe după umăr, s-a uitat la ea și i-a spus: “Ici on préfère les espagnols” [Aici noi preferăm spaniolii].