Conform sursei citate, hotnews.ro, aceste practici apar atât la cei mai tineri din Generația X, cât și la cei din Generatia Y. Cauza principală este una economică, dar la cei Mileniari (Generația Y) mai există și o componentă psihologică și culturală: acești indivizi au un grad de independență ușor mai redus decât la cei din Generația X.
Locuitul împreună cu părinții poate avea consecințe pozitive (întărirea legăturilor intergeneraționale), dar și negative (presiune asupra părinților, amânarea autonomiei psihologice a copiilor, stări depresiv/anxioase) a explicat psihologul Daniel David.
”Nu doar tinerii se simt mai prost, ci și părinții, întrucât aceștia (care au deja 55-65 ani) fac parte dintr-o generație care vrea și știe să se bucure de „a doua tinerețe”, drept care revenirea copiilor este resimțită ca un soi de invaziune a intimității câștigate”, explică un antropolog.
Vârsta la care tinerii români părăsesc locuința parentală este în creștere. De regulă, fetele se mută primele (pe datele Eurostat asta se întâmplă în jurul vârstei de 25,8 ani), după care pleacă și băieții (la 30,3 ani în medie). Și aceste praguri sunt în creștere. Dacă ne uităm la cum stau lucrurile în Europa, vedem că cel mai târziu pleacă din casa parentală maltezii, croații și macedonenii, iar cel mai timpuriu, nordicii (suedezii, danezii si finlandezii).
Decizia privind părăsirea locuinței părinților ține și de prețurile locuințelor. Dacă în anii 2007-2008, vârsta medie a solicitantului unui credit ipotecar era de 27 de ani, anul trecut această medie a urcat la 34 de ani.
În România trăiesc, potrivit INS, circa un milion de tineri cu vârsta de 25-34 de ani care trăiesc cu cel puțin un părinte. Dintre aceștia, 700.000 sunt băieți. Potrivit datelor Eurostat, la nivel european ponderea persoanelor tinere (16-29 de ani) care trăiesc cu părinții a fost de 68,2%: la bărbați fiind de 73,3% și la femei de 62,9%, existând un decalaj de peste 10 puncte procentuale.