Gabriela Cenușă Sîia, asistenta ministrului de Interne Marcel Vela, a fost criticată de multe persoane după ce s-a aflat că urmează să fie decorată de preşedintele Klaus Iohannis. Aceasta a avut o primă reacţie.
„Acum, după ce s-a uscat cerneala textelor pline de venin și de ură ale unora, îmi voi așterne și eu în liniște și decență opinia cu privire la modul în care unii sau alții înțeleg să facă portretul unui om.
Că trăim într-o țară în care ești blamat orice ai face, am înțeles de foarte mult timp. Fac parte din generația născută în 1992, o generație care poate crede mai mult ca oricare alta în schimbare și în vremuri noi.
România te învață că niciodată nu ești suficient de deștept, de frumos, de priceput, de decent, de NIMIC, pentru că…întotdeauna apare entitatea luminată și îți explică cum tu ești mic și prost.
Asta o luăm cu noi din școală, iar apoi ne urmărește toată viața.
Sunt curioasă câte cariere au fost ratate pentru că unii au încercat să îi mulțumească pe alții sau pentru că le-a fost rușine să ridice mâna, devenind pur și simplu o voce, indiferent de categoria socială, indiferent de job, indiferent de ORICE.
Ce ne-a divizat oare atât de mult ca nație? Când am ajuns să privim cu atâta ură unii către alții? Când ne-am pierdut speranța de mai bine? Când ne-am pierdut speranța că putem reuși orice, indiferent de categoria socială din care facem parte?
Oare atunci când scena politică ne-a arătat că în lumină nu pot reuși decât cei cu calități îndoielnice?
ESTE POSIBIL!
Acum voi scrie povestea mea. Pentru că atât mi-a rămas în apărarea mea.
M-am născut în orașul Vaslui. Da, acel oraș de care multă lume râde. Niciodată nu am ascuns asta, pentru că eu chiar iubesc România, indiferent de locul unde se agață harta.
Scriu acest text cu gândul la bunicii mei care m-au crescut și la părinții mei care au făcut sacrificii enorme pentru a fi un adult mai mult decât decent și care nu merită să citească și să vadă atât de mult rău.
Am trăit drama copilului cu părinții plecați în diaspora, și nu un an doi… mulți ani. Ani grei, copleșiți de dor, cu o bunică care a încercat să le țină locul, și lor si bunicului, pentru că și el muncea peste graniță.
Anii copilăriei mele au fost cu ei departe și cu gândul că vom fi împreună curând. Am fost…dar nu atât de curând, ci atunci când copilăria era deja pierdută.
Am urmat școala și liceul în Vaslui.
Cu un sistem de învățământ ponosit, dar cu o profesoară minunată în liceu care mi-a luminat mintea și calea. Un om care a crezut în mine și care m-a ghidat, pentru că da, în viață, NIMIC nu poate exista fără mentori.
Am venit în București pentru a urma Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București.
O facultate pe care nu am reușit să o termin pentru că a trebuit să muncesc – trei joburi pe zi, pentru a-mi permite viața din București.
Și da, unul dintre ele era acela de a promova un brand de detergent într-un hypermarket.
Am înțeles că s-a ridicat sprânceana când am spus că am vândut cu pasiune detergent la vârsta de 19 ani.
Da! Am vândut cu pasiune. Dar știți de ce?
Pentru că stăteam multe ore în picioare printre rafturi, atât de multe ore încât seara când mă lua soțul meu de la serviciu, abia îmi mai simțeam tălpile.
Și de ce cu pasiune?
Pentru că speram ca cineva să aprecieze efortul meu și să pot primi un job unde măcar pauzele de masă să nu fie pe holuri, în frig și pe grabă”.
Mi-a propus cineva un internship într-o bancă, iar mai apoi am lucrat doar în mediul privat mulți ani.
Și doar în multinaționale.
Am muncit mult, foarte mult, cu sacrificii și mereu cu dedicare și credință, cu susținerea unui om care a stat lângă umărul meu și care mi-a fost mentor, soțul meu.
Împreună am construit și împreună suntem o echipă, într-un apartament închiriat pentru că am pornit de la 0 și mai avem multe de făcut.
Pot doar să spun că nu am știut despre această medalie până vineri când domnul ministru mi-a spus felicitări.
Poate nu o merit sau poate o merit…poate așa a considerat domnia sa. Această medalie a fost una dintre cele 79 de distincții acordate astăzi la Palatul Cotroceni pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne. Alți 31 de colegi din MAI au fost, de asemenea, avansați în grad, la propunerea ministrului afacerilor interne.
Am lucrat 6 luni într-un mediu care a reprezentat și reprezintă mai mult decât o provocare, un mediu unde m-am izbit de mult praf și mai ales de multă rezistență.
Dar în același timp am cunoscut și oameni minunați alături de care am făcut acțiuni pe care nu mi le-aș fi imaginat niciodată și pentru care nu au existat program sau ore prea târzii.
Am fost alături de Direcția Informare și Relații Publice.
O direcție altfel!
Împreună cu echipa de aici și cu colega mea am încercat să conturăm acțiuni care să aducă speranța în aceste vremuri mai mult decât triste.
Campania pentru donare de plasmă, campanii de conștientizare și de promovare a colegilor din teritoriu și multe altele făcute doar intern și doar cu ideile noastre.
Pe lângă campaniile enumerate, proiectul în care am pus alături de colega mea și de întreaga direcție foarte mult suflet este Poliția Animalelor! Un proiect care ne bucură tuturor sufletul și care ne face să sperăm într-o lume mai bună!
Mi-am făcut datoria, cu pasiune și dragoste pentru țara mea, din funcția de consilier al unui ministru care a condus instituția într-una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa postdecembristă!
Și da! Aș împărți în orice moment meritele și această distincție cu toți acei oameni curajoși care mi-au fost alături, dar și cu profesioniștii pe care i-am cunoscut aici la MAI!
Iar ministrul Ion Marcel Vela este mai mult decât un mentor, este omul care crede cel mai mult în viitor și care mi-a oferit șansa de a-i fi alături.
Și dacă România s-a oprit astăzi în loc de această medalie, o fac elementul de legătură cu toți tinerii care simt că nu au nicio șansă!
Și eu am simțit de atâtea ori printre lacrimi că nu am.
Ce păcat că orice realizare a unei femei duce cu gândul la faptul că a fost o femeie ușoară.
Păcat.
Să credem în noi și în România de mâine! Este vremea schimbării mai mult ca oricând.
Îmi doresc ca într-o bună zi, oamenii buni de aici să prindă voce și încredere în forțele proprii! Să ne iubim mai mult și să ne urâm mai puțin!
Domnule ministru,
Așa cum vă place dumneavoastră să spuneți:
Nu există succes fără succesor!
La mulți ani, România! Te iubesc din toată inima!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
P.S. Pe cei din sistem, îi asigur că această distincție nu putea fi primită de către un cadru din MAI sau MAPN, deoarece este doar o simplă decorație de merit pentru civili, pentru munca depusă pe timp de pandemie”, a spus Gabriela Cenușă Sîia pe pagina ei de Facebook.