Daniel Arap Moi a murit la varsta de 95 de ani. El a fost presedintele kenyian cu cea mai indelungata conducere, insa a avut mandate controversate si marcate de coruptie dar si torturarea adverasilor politici.
El fusese internat de mai multe ori in ultimele luni pentru probleme ale sistemului respirator. Daniel Arap Moi a fost al doilea presedinte al Kenyei si a ocupat functia intre 22 august 1978 si 30 decembrie 2002.
Moi a murit în spital la ora 5.20 a.m. (0220 GMT), înconjurat de familia sa, a spus Gideon Moi, fiul mai mare al lui Moi și moștenitorul politic care actualmente este senator.
Moi a ajuns la putere în 1978, la moartea președintelui Jomo Kenyatta, fiind până atunci vicepreședinte. El a rămas la putere până la sfârșitul anului 2002, când a expirat mandatul său constituțional.
Uhuru Kenyatta, fiul lui Jomo Kenyatta, a fost succesorul preferat al lui Moi la alegerile din acel an, dar a pierdut în fața opoziției. Uhuru Kenyatta a devenit președinte la alegerile din 2013.
O tentativă de lovitură de stat în 1982 l-a transformat pe Moi dintr-un lider prudent și nesigur într-un autocrat dur. El a reușit să mențină Kenya relativ stabilă în comparație cu mulți dintre vecinii țării și a apelat la pace în regiune.
El a eșuat din punct de vedere economic, țara regresând sub conducerea sa și nu a reușit să rezolve sărăcia și corupția, aflate la cote alarmante.
După tentativa de lovitură de stat din 1982, singura din Kenya, Moi a rescris constituția pentru a legaliza regula de-a unui partid de facto, cu partidul său de la Kenya African Union National Union (KANU) rămânând la putere până în 1991, când Moi sub presiunea internațională a reintrodus politica multipartid.
Criticii săi, inclusiv cei din grupurile pentru drepturile omului, spun că va rămâne în istorie pentru că a permis crearea camerelor de interogare în subsolul casei Nyayo, o clădire guvernamentală din centrul capitalei Nairobi, care acum găzduiește departamentul de imigrație.
Mii de activiști, studenți, medici, academicieni, au fost ținuți în celulele subterane, unele dintre ele parțial umplute cu apă.
Opozanții au fost supuși unui tratament dur în ceea ce privește tortura și uneori li s-a refuzat chiar mâncarea sau apa, anunță Reuters.