Cristian Tudor Popescu spune că exercițiul votului este ca un vaccin împotriva dictaturii, care este un virus prezent mereu în societate. Așa cum vaccinul nu vindecă boli precum “diabetul, hipertensiunea, obezitatea, depresia”, nici votul nu aduce „apa caldă, căldura, medicamentele” de care avem nevoie, potrivit acestuia.
“Ce spun oamenii, cei mai mulți dintre ei, cei care nu vor să vină la vot? Spun: «Toți sunt la fel. Am fost la vot și în alți ani și degeaba. Vin ai noștri, pleacă ai noștri, noi rămânem tot ca proștii. N-are rost să ne ducem la vot, pentru că nu e mai bine. Niciodată nu se întâmplă să fie mai bine după vot». Aici este o neînțelegere fundamentală a rolului votului în societate.”, afirmă Cristian Tudor Popescu.
Este o idee pe care eu am văzut-o acum 30 de ani în toată splendoarea ei, reprezentată când au venit 80% dintre românii cu drept de vot la primele alegeri din 1990, convinși fiind că îndată ce bagă acea hârtie în urna de vot, vor ieși tot ceea ce își doreau fiecare dintre ei. Unul își dorea un salariu mai mare, altul banane, altul desene animate, altul avorturi la liber, adică tot ceea ce lipsise în ceaușism urma să iasă din această urnă în schimbul acelei hârtii. Era o viziune aproape magică.
Firește că de-a lungul anilor s-a întâmplat această serie de dezamăgiri, spunând omul acum că «n-am de ce să mă duc la vot». Este greșit să gândești votul în sensul de mai bine, că «mă duc la vot ca să fie mai bine». Mă duc la vot ca să nu fie mai rău, ca să nu fie foarte rău!
Aici intervine vaccinul. Vaccinul te face să te simți mai bine? Nu. Dimpotrivă. Poate să-ți dea niște efecte secundare neplăcute. Fiecare vaccin are niște efecte secundare nu tocmai plăcute. Te vindecă vaccinul dacă suferi de diabet, de hipertensiune, de obezitate, de depresie? Nu. Nu te vindecă de nimic.
În schimb, te apără de ceva foarte rău care ți se poate întâmpla, și anume poți să mori. Dacă faci vaccinul, nu se întâmplă nimic bine. Dacă nu faci vaccinul, atunci poți să mori și poți să și omori pe alții.
Același lucru este și cu votul. Dacă te duci la vot, nu trebuie să te aștepți că ieri întunericul, azi lumina. «De mâine, după ce am votat, vine apa caldă, căldură, medicamente, tot ceea ce nu aveam».
Că o să avem politicieni care o să vină, mai buni, mai frumoși, mai lăptoși, mai devreme acasă. Nu.
Progresul în ființa umană se realizează extrem de greu. Nu la scara vieții unui om.
Aici e o altă sursă a frustrării celor care își pierd încrederea în a vota. Își setează o așteptare la durata vieții lor și sunt de înțeles într-un anume fel. «Am votat acum 30 de ani, acum am cât am, și nu s-au întâmplat, după părerea mea, lucrurile bune pe care așteptam. Cât să mai votez? Că o să trec dincolo». Judecând la dimensiunile unei vieți omenești, da.
Dar omul și societate se schimbă încet. Se schimbă tehnologia în jurul nostru cu o viteză uluitoare. Se schimbă tot felul de relații politice, economice. Dar, ființa umană se schimbă de un milion de ani foarte încet. Asta este problema. De aceea și această frustrare.
Atunci, trebuie să te duci la vot cu această viziune realistă lipsită de iluzii. Mă duc acolo ca la vaccin. Dacă votez, atunci apăr această societate, o vaccinez împotriva dictaturii, asigur supraviețuirea democrației.
Nu mă duc în primul rând ca să votez un partid sau altul. Dacă nu mă duc la vot, atunci virusul dictaturii este prezent. El nu dispare niciodată din nicio societate. E acolo, încuibat. Omenirea a descoperit de vreo 150 de ani acest vaccin, votul împotriva dictaturii.”, a declarat Cristian Tudor Popescu la Digi24.