George Simion a citat din Octavian Goga, poetul care a dus o politică de extremă dreapta în România

George Simion a citat din Octavian Goga, poetul care a dus o politică de extremă dreapta. Întrebat cum au decurs consultările la Palatul Cotroceni, George Simion a afirmat că „cel mai bine a descris Octavian Goga într-o poezie”.

„Numai pentru o clipă le-a ţinut divanul,
Cu mândria-i rece mut sta suveranul,
Şi-a-nţeles degrabă Neagoe, sărmanul,
C-a pierdut domnia neamul Basarab…”, a spus George Simion.

Liderul AUR a recitat, însă, aproximativ versurile lui Goga, sărind chiar şi un vers. Redăm strofa completă la care a făcut referire George Simion.

„Doar-abia o clipă le-a ţinut divanul,
N-a fost grai de cronici grai de pârcălab;
Cu mândria-i rece mut sta suveranul,
Şi-a-nţeles degrabă Neagoe, sărmanul,
C-a pierdut domnia neamul Basarab…”, este parte din poezia „În mormânt la Argeş” de Octavian Goga.

Citeşte şi: George Simion, discurs halucinant după consultările de la Cotroceni: Liderul AUR a vorbit în versuri şi a atacat PSD

George Simion a citat din Octavian Goga, poetul care a dus o politică de extremă dreapta în România

În afară activităţii publicistice pentru care este renumit, Octavian Goga a fost implicat şi în politică. Potrivit istoricului Ilarion Țiu, în anii 1920, Octavian Goga a fost adeptul democraţiei parlamentare. După anii ’30, poetul şi-a schimbat radical vederile, ajungând să simpatizeze fascismul italian şi nazismul german.

Antisemitismul în România a luat amploare odată cu mişcările politice de extremă dreapta şi s-a manifestat şi la nivel legislativ odată măsurile fiind promovate de Guvernul condus de Octavian Goga (decembrie 1937 – februarie 1938). Acestea au continuat să fie aplicate de guvernele ce s-au succedat în perioada dictaturii regale, precum şi ulterior, de guvernele aflate sub conducerea mareşalului Ion Antonescu, conform Agerpres.

La 14 iulie 1935 a luat naştere Partidul Naţional-Creştin, formaţiune politică de extremă dreapta rezultată din fuziunea Ligii Apărării Naţional-Creştine, condusă de A. C. Cuza, cu Partidul Naţional Agrar, al cărui preşedinte era poetul Octavian Goga.

Programul politic al acestora includea introducerea „numerus clausus” care prevedea respectarea proporţiei etnice din România în instituţii şi întreprinderi, strângerea relaţiilor dintre România şi Italia sau Germania şi măsuri îndreptate împotriva populaţiei de etnie evreiască, se arată în volumul „Istoria României în date”, coordonat de Dinu C. Giurescu.

Venirea la putere a Partidului Naţional-Creştin (PNC), s-a petrecut după alegerile din 20 decembrie 1937. Conform rezultatelor oficiale, la aceste alegeri, ultimele desfăşurate înaintea dictaturii regale a lui Carol al II-lea, Partidul Naţional Creştin s-a clasat pe locul al patrulea, obţinând 9,15% din voturile exprimate. Pe primele trei locuri s-au situat Partidul Naţional Liberal (35,92%), Partidul Naţional Ţărănesc (20,40%) şi Partidul Totul pentru Ţară (15,58%). Totuşi, regele Carol al II-lea a încredinţat mandatul de preşedinte al Consiliului de Miniştri poetului Octavian Goga, conform volumului citat.

„Primul-ministru desemnat de regele Carol (al II-lea), liberalul Gheorghe Tătărescu, … nu reușește să câștige alegerile (obținând doar 36% din voturi în loc de cele 40 de procente necesare – după lege – pentru a deține majoritatea în Parlament). …Acest insucces electoral se datora în parte unui „pact de neagresiune între național-țărăniștii lui Iuliu Maniu și partidul „Totul pentru țară” (eticheta electorală a Legiunii)…Regele a adus la guvern doi lideri de mici partide de extremă dreaptă: poetul Octavian Goga și profesorul A. C. Cuza, șeful unui partid axat exclusiv pe antisemitism”, preciza istoricul Neagu Djuvara.

Potrivit Raportului Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, Partidul Naţional-Creştin avea un program electoral dominat de o puternică retorică antisemită.

Raportul citat menţionează: „Guvernând prin decrete-legi, fără confirmarea parlamentului, PNC şi-a îndreptat primele măsuri administrative împotriva minorităţii evreieşti. Jurnaliştii evrei au fost lipsiţi de drepturile lor de ziarişti din presă. Ziarele pe care guvernul le considera deţinute sau dominate de evrei, inclusiv Dimineaţa, Adevărul sau Lupta, ca şi ziarele evreieşti care apăreau în provincie în idiş şi ebraică, au fost închise. Evreii care primeau salariile din bani publici au fost concediaţi şi toate ajutoarele acordate de stat instituţiilor evreieşti au fost retrase. Acuzaţi că otrăvesc ţărănimea şi îndeamnă tinerele românce la prostituţie, s-a considerat că evreii nu sunt potriviţi pentru a deţine licenţe de comercializare a băuturilor alcoolice şi pentru a angaja slujnice neevreice cu vârsta sub 40 de ani”.

Una dintre măsurile cu caracter antisemit a reprezentat-o Decretul-lege numărul 169 din 22 ianuarie 1938, pentru revizuirea cetăţeniei evreilor. Legea cerea ca, în decurs de 40 de zile de la publicarea listelor de cetăţenie, toţi evreii, indiferent de cât de mare ar fi fost perioada de rezidenţă a familiilor lor, să trimită spre verificare documentele împreună cu materialele auxiliare specificate. Evreii care nu îndeplineau cerinţele sau ale căror documente erau insuficiente, urmau să fie declaraţi „străini”.

La 10 februarie 1938 regele Carol al II-lea a înlăturat guvernul Goga-Cuza şi a instaurat un nou guvern, în frunte cu Patriarhul Miron Cristea.

Guvernul condus de Octavian Goga în perioada 28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938 a fost demis după 44 de zile.