Nimic nu se compară cu senzația de căldura și protecție pe care o simte un copil atunci când este îmbrățișat. O îmbrățișare făcută din suflet poate schimba oricui starea de spirit. În cazul copiilor, o îmbrăţişare îi poate face mai deştepţi.
A învăța presupune să citești, să studiezi, să calculezi și multe alte procese. Am început, ca bebeluși, să explorăm atingând lucruri. Dintre cele cinci simțuri, atingerea este prima care se dezvoltă. Cu ajutorul ei, un nou-născut trebuie să se ghideze în noua lui lume, potrivit kudika.ro.
Într-un articol din Stanford’s Medicine, Dr. Susan Crowe, medic obstetrician și director la Spitalul pentru copii Lucile Packard, prezintă cele nouă etape instinctuale de imediat de după naștere.
„Plâns de naștere, relaxare, trezire, activitate, odihnă, căutarea sânului mamei, familiarizare, alăptare și somn”.
De îndată ce este posibil fizic, este timpul pentru contactul piele pe piele și îndrumarea copilului către alăptare.
Doar faptul că îl ții în brațe în prima oră poate ajuta la normalizarea temperaturii corpului, a bătăilor inimii și a respirației. De asemenea, mulți bebeluși încetează să plângă. Simultan, mama eliberează mai mulți hormoni de relaxare. În cazul în care partenerul mamei ține și el copilul în brațe, se va crea o legătură și între ei.
Dorința de cunoaștere este ceea ce a pus bazele imitării comportamentului altora, precum și a dezvoltării empatiei. Cercetatorii au descoperit prin imagistică specializată că atingerea este înregistrată în cortexul somatosenzorial în multe feluri: dacă a fost o atingere efectivă și în ce parte a corpului s-a produs contactul.
Ceea ce a fost fascinant a fost și demonstrarea faptului că bebelușul, chiar înainte de a putea vorbi sau de a cunoaște cuvinte, înțelege deja că mâna sau piciorul se mișcă în mod similar cu cel al altei persoane. Prin imitarea modului în care cealaltă persoană se mișcă, copilul este, de asemenea, capabil să se miște. Acest proces este cel care face posibilă atât imitația, cât și, ulterior, empatia.
Într-un alt studiu, cercetătorii au aflat despre copiii care nu primesc suficientă atingere. Un raport privind sănătatea copilului, publicat în PMC, prezintă rezultatele diverselor studii, dintre care unul a fost rezultatul îmbrățișării copiilor care au fost anterior lipsiți de acest lucru. S-a descoperit faptul că bebelușii „scuipă” mai puțin dacă au parte de 10 minute pe zi de îmbrățișare.
Cu 20 de minute de stimulare tactilă zilnică, bebelușii au crescut, după zece săptămâni, până la greutatea ideală. În cazul copiilor prematuri, mângâierea membrelor și mișcarea ușoară a membrelor au demonstrat creștere în greutate, mai multă mobilitate, o mai bună adaptare la stimuli repetați și conștientizarea corpului lor. După un an, au înregistrat un nivel mai ridicat de greutate, de creștere și de abilități motorii și au redus simptomele disfuncționalităților neurologice.
Oxitocina și îmbrățișările
Oxitocina este un hormon și un neurotransmițător produs în hipotalamus și eliberat de glanda pituitară. Nivelurile sale cresc în timpul alăptării, orgasmului și îmbrățișărilor.
În ceea ce privește efectul asupra bebelușilor și dezvoltarea lor, oxitocina ajută la formarea unei legături între mamă și copilul ei. Acest lucru ar putea explica de ce alăptarea crește nivelul hormonilor unei femei. De asemenea, oxitocina tinde să sporească sentimentele de încredere și de apropiere, precum și instinctul matern.
În timp, oxitocina a fost poreclită „hormonul dragostei” sau „hormonul îmbrățișării”. Cu toate acastea, este un hormon mai complicată decât s-a crezut. Inițial, s-a recunoscut faptul că, atunci când este eliberat în sânge, ajută la contracțiile uterine în timpul nașterii. În timp, s-a descoperit că are o reacție diferită atunci când este eliberat în creier. De asemenea, are efecte variabile asupra comportamentului nostru cognitiv, emoțional și social.