Românii au propriul Halloween: Originile sărbătorii care înspăimântă oamenii

Halloweenul este sărbătorit în fiecare an pe 31 octombrie, fiind ajunul zilei Tuturor Sfinţilor. Potrivit experţilor, Halloweenul este influenţat de festivalurile din vestul Europei dedicate recoltelor şi de festivalurile dedicate morţilor, având posibile rădăcini păgâne, precum sărbătoarea celtică Samhain. Alţi savanţi susţin că Halloweenul are rădăcini creştine şi nu celte.

Numele de Halloween a fost folosit pentru prima oară în secolul al XVI-lea şi reprezintă o variantă scoţiană a denumirii „All-Hallows’-Even” (Seara Tuturor Sfinţilor), fiind noaptea de dinaintea Zilei Tuturor Sfinţilor. În alte ţări, avea loc festivalul morţilor, ce începea pe 29 octombrie şi se termina pe 3 noiembrie.

Deşi originea cuvântului Halloween este creştină, sărbătoarea ar avea rădăcini păgâne. Istoricul Nicholas Roger spune că în timp ce unii folclorişti „au detectat originile sale în festivalul roman al Pomonei, zeiţa fructelor şi a seminţelor sau în festivalul morţilor Parentalia, Halloweenul este legat mai degrabă de festivalul celtic Samhain, care vine din denumirea în irlandeza veche pentru „sfârşitul verii””.

Samhain (pronunţat sow-in sau sah-win) se ţine pe 31 octombrie- 1 noiembrie. Sărbătoarea marca sfârşitul sezonului de recoltat şi începutul iernii sau a „jumătăţii întunecate” a anului. Focuri imense erau aprinse şi existau o mulţime de ritualuri în jurul lor, unele din ele implicând sacrificii umane, după unele dovezi.

Alte articole

Grea e viața la bloc. Gestul unui locatar i-a băgat în sperieți pe vecini

Rețete de Halloween care îi vor da pe spate pe copii. Biscuiții cu dinți care îi vor face îngrozitor de fericiți pe cei mici

Samhainul era văzut ca un moment când „uşa” către Lumea de Apoi se deschidea pentru a permite sufletelor celor morţi şi a altor fiinţe precum zânele să vină în lumea noastră. Se spunea că sufletele morţilor îşi revizitau casele de Samhain. Înainte de secolul al XX-lea, locuitorii din anumite zone din Irlanda, Mann, Scoţia, insulele britanice şi Wales se deghizau cu ocazia Samhainului. Purtarea lor ar fi fost o modalitate de a se ascunde de spiritele rele sau de zâne.

Dovlecii sculptaţi de Halloween, cu lumini înăuntru, ar proveni şi ei tot din Samhain şi din tradiţiile celtice. Oamenii îi foloseau pe post de lanterne, dar îşi protejau şi casele cu ei de spiritele rele.

Halloweenul ar avea originile şi în creştinism, în Ziua Tuturor Sfinţilor, sărbătorită pe 1 noiembrie, şi în Ziua Tuturor Sufletelor, sărbătorită pe 2 noiembrie. Ziua Tuturor Sfinţilor a fost introdusă în anul 609, dar era iniţial sărbătorită pe 13 mai. În 835 a fost schimbată pe 1 noiembrie (aceeaşi zi ca Samhainul) la cererea Papei Gregorie al IV-lea.

În această zi, oamenii făceau şi împărţeau prăjiturele pentru toate „sufletele creştinate”, aici fiind originile obiceiului „trick and treat”. Grupuri de oameni săraci, mai ales copii, mergeau din uşă în uşă pentru a primi aceste prăjiturele.

Şi în România există sărbători dedicate spiritelor celor morţi, însă nu pe 31 octombrie sau 1 noiembrie.

„În cultura tradițională românească spiritele defuncților se manifestă printre cei vii în perioada marcată de zilele de ajun a două sărbători mari: Sf. Gheorghe (22 aprilie) și Sf. Dumitru (25 octombrie). Perioada de maximă activitate este în ajunul Sf. Andrei (29 noiembrie) fiind momentul în care, după credințele populare, se pogoară pe pământ sfinții patroni ai lupilor, Petru și Andrei, și se dezlănțuie forțele malefice reprezentate de strigoi și de lupi”, a declarat pentru ROMÂNIATV.NET etnologul Ania Moldoveanu.

Ziua de  Sf. Andrei marchează începutul iernii, fiind cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Sânandrei Cap-de-Iarnă. „Punctând un început, acest moment este unul puternic marcat de sacru, astfel explicându-se manifestările specifice acestei sărbători: deschiderea cerurilor, coborârea spiritelor morților precum și luptele nocturne ale strigoilor și strigoaicelor care fură mana laptelui și a câmpului„, povesteşte etnologul. Remediile cele mai folosite pentru a contracara acțiunea acestor spirite neliniștite erau sarea, macul, cânepa și usturoiul.

„În noaptea de 29 noiembrie se organiza „păzitul usturoiului”, o noapte de veghe în care tinerii petreceau și mâncau, având în centrul mesei câteva căpățâni de usturoi înconjurate de tămâie și resturi de la lumânările de Paști, aprinse. Usturoiul privegheat era dus a doua zi la biserică și sfințit, fiind folosit apoi în farmecele de dragoste și ca leac pentru animalele bolnave”, mai spune Ania Moldoveanu pentru ROMÂNIATV.NET.

Fetele care vroiau să își vadă ursitul preparau în această noapte „turta de indrei”, din apă, făină și sare în cantități egale, măsurate cu o coajă de nucă. Fetele mâncau acest aliment, urmând să îl vadă în vis pe viitorul soț venind să le ofere apă. În această zi nu se lucra, pentru ca oamenii să fie feriți de boli și pentru ca lupii să nu atace gospodăriile.

Aşa că dacă vă place Halloweenul, puteţi să îl mai sărbătoriţi încă o dată şi în noaptea de Sf. Andrei.