Ortodoxe
Sf. Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Ier. Grigorie Dialogul, episcopul Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog
Greco-catolice
Sf. cuv. Teofan; Sf. papă Grigore Dialogul
Romano-catolice
Ss. Inocenţiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m.
Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 12 martie.
S-a născut la jumătatea secolului al VIII-lea, la Constantinopol, părinţii săi fiind înalţi demnitari, Isaac şi Teodotia. Printre rudele sale se numărau doi împăraţi ai imperiului: Leon Isaurul (717-740) şi Constantin Copronimul (740-775).
Orfan de tată de la vârsta de 3 ani, Teofan a fost crescut de împăratul Constantin Copronimul care, în înţelegere cu unul dintre demnitari, l-a logodit la vârsta de 12 ani, cu fiica acestuia, urmând ca la vârsta cuvenită să fie căsătoriţi.
Atunci când a venit ziua nunţii, tânărul mire i-a descoperit soţiei sale gându-l pe care îl avea, să rămână împreună pentru puţin timp, pentru a-l linişti pe tatăl fetei, prefăcându-se că trăiesc în firească însoţire trupească, dar sub acest chip să petreacă ca fratele cu sora.
S-au învoit astfel să trăiască în deplină curăţie şi au început să împartă mare parte din averea lor săracilor, Sfântul Teofan rămânând să îndeplinească atribuţiile de înalt funcţionar al imperiului.
După moartea părinţilor, s-au hotărât amândoi pentru viaţa monahală, soţia primind numele de Irina în Mănăstirea Prinkipos, iar Sfântul Teofan a intrat în Mănăstirea Polihroniu, în Singriania.
Timp de şase ani a îmbinat rugăciunea cu munca, copiind diferite texte şi ridicând un aşezământ monahal în insula Calonim.
A participat la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (787). În timpul mişcării iconoclaste a fost exilat de Leon Armeanul (813-850) în insula Samotracia. Deja bătrân şi bolnav, după 23 de zile de exil a murit (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).