Pierre Buyoya, fostul preşedinte al statului Burundi, a avut şi funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii Africane (UA) pentru Mali şi Sahel din 2012 până la sfârşitul lunii noiembrie a acestui an, când a fost forţat să demisioneze, după ce a fost condamnat pe viaţă la domiciliu.
Pierre Buyoya a fost militar şi politician, ajuns la putere în urma a două lovituri de stat. prima dată s-a întâmplat în 1987, când , la doar 37 de ani, a condus lovitura de stat împotriva celei de-a Doua Republici din Burundi, conduse de Jean-Baptiste Bagaza, instalându-se el însuşi ca lider al Celei De-a Treia Republici. El a proclamat o agendă de liberalizare și de mediere a relațiilor dintre grupurile etnice hutu și tutsi, dar a prezidat o juntă de guvernământ opresivă, formată în principal din tutsi. Acest lucru a dus la o revoltă a etnicilor hutu, în august 1988, sfârşită într-un masacru în care s-au consemnat aproximativ 20.000 de decese.
După aceste crime, Buyoya a numit o comisie pentru a găsi o modalitate de a media violența. Această comisie a creat o nouă constituție pe care Buyoya a aprobat-o în 1992. Această constituție a cerut un guvern nonetnic, cu un președinte și un parlament, dar alegerile democrate care au avut loc în iunie 1993 au fost câștigate de către etnicul hutu Melchior Ndadaye, care a fost instalat preşedintele ţării. Armata l-a asasinat însă pe Ndadaye în octombrie 1993, iar Burundi a revenit la războiul civil. Aproape 150.000 de oameni au fost uciși în timpul războiului. Au existat numeroase încercări de guvernare, dar chiar și guvernul de coaliție sub conducerea Sylvestre Ntibantunganya nu a putut să oprească luptele. Pe 25 iulie 1996, cu sprijin puternic din partea armatei, Buyoya s-a întors la putere printr-o lovitură de stat, eliminând președintele interimar Ntibantunganya care fusese contestat de populație din cauza eșecului său de a opri crimele comise de rebeli. Războiul civil a devenit mai puțin intens, dar a continuat, iar în 2003 Buyoya a predat puterea.
Luna aceasta el s-a îmbolnăvit de coronavirus în Mali şi după ce a stat internat într-un spital din Bamako a fost transferat în Franţa, însă a murit în ambulanţa care îl transporta de la aeroport către un spital din Paris.