Potrivit Cancelariei Sfântului Sinod, clopotele tuturor bisericilor ortodoxe din România vor suna timp de 1-2 minute la ora 12.00 în ziua de Buna Vestire, apoi în fiecare duminică şi în fiecare zi când se săvârşeşte slujbă în bisericile din parohii şi mănăstiri.
În acel moment de rugăciune comună, la casele lor, toţi credincioşii mireni sunt îndemnaţi să rostească rugăciunea Tatăl nostru, condacul Bunei Vestiri: Apărătoare Doamnă, precum şi alte rugăciuni, iar preoţii din parohii şi mănăstiri vor citi în plus Rugăciunea specială pentru încetarea epidemiei.
Sărbătoarea Bunei Vestiri este legată de vestea adusă de Arhanghelul Gavriil Fecioarei din Nazaret, când i se închină cu cuvintele „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).
Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca arată cum Arhanghelul Gavriil a fost trimis către Fecioara Maria din Nazaret pentru a-i vesti că a fost aleasă de Dumnezeu să aducă în lume pe Fiul Său, spre mântuirea oamenilor (Luca 1, 26-38). Fecioara Maria a fost încredinţată unui bătrân drept numit Iosif, sub rânduiala însoţirii, dar pentru păzirea fecioriei celei care L-a născut pe Dumnezeu.
Fecioara Maria a trăit 12 ani în templul din Ierusalim, dar după ce împlinise vârsta la care celelalte fecioare părăseau locuinţa sfântă şi se măritau, Sfânta Fecioară nu mai avea îngăduinţa să stea în biserica Domnului. Însă, la cererea preoţilor şi arhiereilor de a părăsi templul şi de a intra în rânduiala ştiută, ea a răspuns că din scutece este dată lui Dumnezeu de părinţii săi. Deci, nu este cu putinţă să fie măritată cu om, nici nu se poate ca să fie silită spre nuntă, fiind fecioară a lui Dumnezeu Cel fără de moarte.
„Arhiereii se minunau de acel lucru nemaiauzit, pentru că nici o fecioară n-a mai fost vreodată care să-I fi făgăduit Domnului cândva a sa feciorie în veci, ci numai Maria cea dintâi în lume s-a arătat astfel. Deci, se sfătuiau pentru dânsa ce să facă, pentru că petrecea în biserica Domnului, iar după catapeteasma cea mai dinăuntru nu voiau să-i lase intrarea mai mult, venindu-i vremea de logodit; dar nici nu cutezau să dea după bărbat pe fecioara lui Dumnezeu. Şi nu se pricepeau cum să rânduiască cu plăcere dumnezeiască, viaţa ei cea feciorească fără de bărbat, ca să nu mânie pe Dumnezeu în ceva, pentru că amândouă acelea se ştiau că sunt mare păcat; adică şi spre nuntă a sili pe o fecioară care şi-a făgăduit lui Dumnezeu fecioria veşnică, şi a ţine parte femeiască în Sfânta Sfintelor, fiind în vârstă desăvârşită”. (Vieţile Sfinţilor).
Şi apropiindu-se de Chivotul Legii, după multă rugăciune, au primit răspuns, să se caute un bărbat vrednic, căruia să i se încredinţeze Sfânta Fecioară, sub rânduiala şi chipul însoţirii, pentru păzirea fecioriei.
Despre cum a fost ales acel bărbat, tradiţia Bisericii arată că s-a făcut în acest fel: din casa şi din seminţia lui David au fost aleşi bărbaţi fără femei, iar toiegele lor au fost puse în altar; al cărui toiag a înverzit, acela a fost ales pentru a i se încredinţa Fecioara Maria.
Aşa i-a fost încredinţată Maica Domnului unui bătrân drept numit Iosif, sub rânduiala însoţirii, dar pentru păzirea fecioriei celei care L-a născut pe Dumnezeu. Dreptul Iosif a luat-o în casa sa din Nazaretul Galileii. Aici, pe când se afla la rugăciune, a primit vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, precum că a aflat har înaintea lui Dumnezeu, dovedindu-se vrednică să aducă în lume, ca om întrupat, pe Mântuitorul Iisus Hristos.