Katalin Kariko a început să lucreze la tehnica ARN-mesager (mRNA) într-un laborator din Ungaria în 1978, înainte de a se muta în SUA după ce funcția sa la Centrul de Cercetări Biologice din Szeged a fost desființată, în 1985. Un deceniu mai târziu, când se afla la Universitatea din Pennsylvania, Prof Karikó a fost retrogradată când eforturile ei legate de cercetarea mRNA nu au reușit să atragă sprijin financiar, dezvăluie The Telegraph, citat de educatieprivata.ro.
De mai bine de patru decenii, prof. Karikó a explorat fără încetare modul în care moleculele monocatenare ale codului genetic ar putea fi utilizate pentru tratarea unor afecțiuni complicate, de la accident vascular cerebral sau cancer până la gripă. În ciuda dificultăților, a nenumăratelor refuzuri ale solicitărilor de subvenții și, la un moment dat, a scepticismului profund din partea colegilor de știință, ea nu a renunțat niciodată.
„Când sunt doborâtă, știu cum să mă ridic”, a spus ea, vorbind cu The Telegraph din casa ei din Philadelphia. „Dar mi-a plăcut întotdeauna să lucrez … Mi-am imaginat toate bolile pe care le pot trata”, a explicat Katalin Kariko.
Cu toate acestea, timp de mulți ani, a existat un obstacol: ARN-ul mesager provoca o reacție inflamatorie atunci când era injectat. Abia în 2004, profesorul Karikó și colega ei, Drew Weissman, au descoperit că, folosind o nucleozidă ușor modificată în șirul de ARNm, problema potențial fatală ar putea fi depășită.
Acesta a fost „marele moment
Lucrarea lor, publicată în 2005, a pregătit calea nu doar pentru vaccinul împotriva coronavirusului dezvoltat de BioNTech – compania germană la Prof Karikó s-a angajat în 2013. Vaccinul produs de firma americană Moderna folosește aceeași tehnică.