„Sunt internată de joi seară, sunt două toalete la 50 de bolnavi, toată lumea are diaree, asistente găsești una… de exemplu astăzi ni s-a dat tratamentul la 1 după-amiaza, vine o asistentă dimineață și mai vine una, dacă ai norocul să vină seara e bine. Infirmierele vin când aduc mâncarea, strâng casoletele cu mâncare, fiindcă nu se mănâncă pentru că toată lumea are diaree de la aceste medicamente… toată lumea, deci nu este unul care să nu aibă diaree.
Toaletele sunt infectate, nu găseşti noaptea, dacă ai nevoie, un asistent, un infirmier. Dacă îți este rău, nu găsești pe nimeni, efectiv suntem lăsați la voia întâmplării.Nu vine nimeni să comunice cu noi, să vină un medic să spună: ‘Domnule, uite, aceste medicamente îți fac asta, sunt efectele adverse… uite, te ținem internat 7 zile, 10 zile, 20 de zile, o lună jumătate…’ Un singur doctor a venit, de joi, de când sunt eu, și l-am întrebat cât timp voi sta: ‘A, nu știu, 7, 10, 14, nu știu…’
Ăsta este răspuns de medic? A venit o asistentă și am întrebat-o ce ne facem dacă ne este rău noaptea… ‘Băteți din picior!’ Vi se pare normal? Eu sunt asistentă medicală. Eu dacă făceam așa ceva pe secție la mine mă zburau afară. Deci nu se poate, suntem carne de tun!
Mâncare… ni se dă ciorbă cu fasole crudă la diaree? Vi se pare normal, asta este mâncare? Ieri ni s-a servit la micul dejun ceai cu pâine (…). Nu se poate așa ceva, nu se poate. Suntem disperați aici, disperați. Nu vine nimeni să vorbească cu noi. Mai spune că spitalul este închis, unde este închis, toate colegele mele lucrează în spitalul mare.
Nu se poate așa ceva, este inuman. INUMAN.
Pe front am mai văzut așa ceva, din cărți, din ce am citit la istorie. Mai urmează să vină felcerii să ne omoare și gata.
Îs depășite de situație și colegele mele care lucrează, îs depășite. Nu mai pot nici ele. Le-au chemat de acasă, cu febră, îs bolnave și ele.
Duminică seară a murit la noi în salon o femeie… a murit cu zile. Am chemat asistenta, abia după o oră jumătate a venit. Deci… a murit cu zile.
O singură asistentă la 50 de bolnavi. Nu cred că medicul a venit mai mult de două ori.
Și când întreb: Domnule, mă simt bine, am făcut tratamentul, dați-mi drumul acasă, că mai stau acasă încă 14 zile… Nu, nu știe nimeni când pleci, când vii, cât stai, cât mănânci, dacă mănânci, dacă nu mănânci, dacă îți iei tratamentul, dacă nu ți-l iei. Tratamentul se dă haotic, după un caiet. Mi se dau pastile după un caiet. Vin, ți le trântesc în față și pleacă. Două acum, două diseară… Asta-i.
Toaletele sunt superinfectate. Vin săracele femei dimineață, fac curățenie… la 50 de bolnavi, toți cu diaree, nu ai cum să ţii toaletele curate, nu ai cum.Aici trebuie o infirmieră non-stop să curețe toaletele. Noi aici luăm alte infecții… Nu ai cu cine vorbi.
Astăzi am chemat la colega mea căreia i-a murit soțul, am strigat după medic… nu a venit nici până acuma. Vi se pare normal?
Și mai spune managerul că s-a închis spitalul. Care spital s-a închis? Se operează în draci, se lucrează pe toate secțiile. ‘Totul merge perfect la Spitalul Județean. Totul este perfect!’ Și noi aici mu-rim. MURIM.
Faceți ceva că ne omoară aici cu zile. Ne omoară!”, a povestit asistenta, potrivit monitorultv.ro.