În noaptea de sâmbătă spre duminică, ceasurile se dau înainte cu o oră, astfel că ziua de duminică, 29 martie, va fi cea mai scurtă din acest an.
Pentru 2020, ora de vară va fi în vigoare până în 25 octombrie, când se va reveni la ora oficială de iarnă.
CFR Călători a anunţat că trecerea la ora de vară nu modifică mersul trenurilor în vigoare, iar circulaţia se va desfăşura conform orarului prevăzut în mersul trenurilor.
Trenurile vor circula după ora de iarnă până în noaptea de 28/29 martie, la ora 3:00, care va deveni ora 4.00. După ora 4.00, trenurile vor pleca la orele din mersul de tren în vigoare, respectând ora oficială de vară.
Trenurile operate de CFR Călători aflate în circulaţie după ora 3:00, care devine ora 4:00, îşi vor continua mersul până la staţia de destinaţie, iar în cazul în care orele de plecare ale acestor trenuri se suprapun cu orele normale de plecare în intervalul orar 4.00 – 5.00, trenurile vor pleca în ordinea rangului.
În 2019, Parlamentul European a votat în favoarea renunţării la sistemul orei de vară şi de iarnă, în care ceasurile sunt ajustate cu o oră în fiecare primăvară şi toamnă, măsura urmând să fie aplicată din 2021.
Statele care vor decide să păstreze ora de vară vor face ultima ajustare a ceasurilor în ultima duminică din martie 2021, iar cele care preferă ora standard (de iarnă) vor face modificarea finală în ultima duminică din octombrie 2021.
În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, între 22 mai şi 2 octombrie. Până în 1939, ora de vară a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00. Din 1941, ora de vară nu s-a mai folosit, fiind reintrodusă în România abia în 1979. Până în 1996, ora de vară se introducea de la sfârşitul lunii martie până la sfârşitul lui septembrie. Din 1997 s-a trecut la ora de vară din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică din octombrie, potrivit Observatorului Astronomic.
Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând din 1916 (între 30 aprilie şi 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai şi 16 octombrie). Alte ţări care au introdus ora de vara au fost: Belgia, Denemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania. Pe 19 martie 1918 a fost introdusă şi în Statele Unite ale Americii, dar a fost folosită doar până în 1919.
Schimbarea orei din acest an ar putea fi printre ultimele. Parlamentul European a votat, în 2018, în favoarea unei propuneri de renunţare la obligativitatea trecerii la ora de vară la nivelul Uniunii Europene. Potrivit acestei propuneri, fiecare stat membru al Uniunii Europene va avea dreptul să decidă până în 2021 dacă va păstra actualul sistem sau va renunţa la schimbarea orei.
Ideea orei de vară a apărut pentru prima oara la omul de stiinta Benjamin Franklin, în anul 1784. Acesta a scris un eseu numit „An Economical Project” în care a enunțat cateva idei pentru economisirea uleiului folosit la lampile de iluminat. Una din metode era introducerea unei perioade de timp in timpul verii. Pe cand se afla la Paris, la varsta de 78 de ani, aceasta s-a ocupat de modul in care lamplile cu ulei produceau lumina si cat de eficeinte erau acestea. Intr-o dimineata de vara, Benjamin Franklin s-a trezit la ora 6 surprins de cat de multa lumina ii intra in camera. La inceput a crezat ca sunt lampile cu ulei ce se instalau pe strazile Parisului. Dar, a observat ca Soarele tocmai rasarea la orizont.
Potrivit Observatorului atronomic, ideea lui Franklin a fost preluata de catre William Willett, un constructor britanic. Si acesta a fost uimit cand intr-o dimineata de vara, in jurul orei 6, chiar daca afara era lumina, toate obloanele caselor erau inchise. El a propus intr-un pamflet din 1907 sa se adauge 20 de minute in fiecare duminica din aprilie, si sa se scada aceste minute in duminicile lunii septembrie. In anul 1908 s-a inercat introducerea acestei reguli, in Marea Britanie, dar a fost intampinata negativ.
110 ţări din întreaga lume folosesc astăzi acest mecanism. Primii care au introdus ora de vara au fost germanii, incepand cu anul 1916 (intre 30 aprilie – 1 octombrie). Au urmat britanicii ce au introdus ora de vara tot in 1916 (intre 21 mai – 16 octombrie). Alte tari care au introdus ora de vara au fost: Belgia, Denmarca, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia si Tasmania. Pe 19 martie 1918 s-a introdus si in Statele Unite dar a fost folosita doar pana in 1919. Din cauza opozitiei fermierilor s-a renuntat la ora de vara. Cea mai mare confuzie s-a creeat in Statele Unite unde fiecare stat avea propria regula de introducere a orei de vara, situatie ce s-a mentinut pana in 1966.
În Europa, Islanda este singura ţară care nu foloseşte ora de vară. Rusia a început să aplice acest sistem din 1981, însă a renunţat după 20 de ani, pe motiv că nu vrea să streseze cetăţenii.
În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată. Ora de vară a fost reintrodusă în România începând cu 1979. În 1996, ţinând cont de avantajele decalării orarului cu o oră vara, pentru a profita la maximum de orele de lumină, acest orar a fost prelungit în Europa cu încă o lună.
Din 1997, ora de vară începe în România în ultima duminică din martie şi se încheie în ultima duminică din octombrie, la fel ca în toate ţările europene.