Lunea Mare. A inceput Saptamana Patimilor. Semnificatii, obiceiuri. Rugaciuni pentru Lunea Mare

Evangheliile prezinta cateva evenimente notabile care au avut loc de fapt in ziua biblica a Lunii Mari. Unele dintre cele mai notabile si usor de recunoscut evenimente au fost miracolul smochinului blestemat (Matei 21:18-22, Marcu 11:20-26), intrebarea pusa de catre preotii Templului privind autoritatea lui Isus (Matei 21:23-27), rasturnarea meselor negustorilor din Templu (Marcu 11:15–19) si diverse parabole in functie de care Evanghelie este citita.

In Lunea Mare se face pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob si a smochinului neroditor.

Numele de Iosif inseamna „El (Domnul) adauga”. Acesta a fost cel de-al unsprezecelea fiu al lui Iacob si primul al Rahilei.

Sfanta Scriptura ne marturiseste ca intr-o zi, batranul Iacob il trimite pe Iosif sa-i aduca vesti despre fratii lui, care erau plecati cu oile la camp. Fratii sai, erau invidiosi pe acesta din momentul in care le vestise cateva vise: „Eram la camp cu totii si legam snopi. Snopii mei stateau drept, iar ai vostri se plecau spre ai mei”, „se parea ca soarele, luna si unsprezece stele se aplecau si se inchinau in fata mea”. In urma acestor descoperiri, fratii sai si-au pus in gand sa-l omoare.

Vazandu-l de departe ca vine de la casa tatalui spre ei, acestia au zis: „Iata visatorul!

Haidem sa-l omoram si sa-l aruncam intr-un put si sa zicem ca l-a mancat o fiara salbatica si vom vedea ce se va alege de visurile lui”. Insa Ruben, unul dintre fratii sai, le-a zis: „Nu, sa nu varsati sange! Aruncati-l mai bine in putul acela din pustiu, dar mainile sa nu vi le puneti pe el”. Este aruncat in put, insa, este scos de acolo pentru a fi vandut cu 30 de arginti unor negustori.

Pentru a-si acoperi fapta, fratii sai au taiat un ied, au rupt haina lui Iosif si au inmuiat-o in sange. Seara, ajunsi acasa, i-au aratat haina lui Iacob, spunandu-i acestuia ca Iosif a fost mancat de o fiara salbatica.

Lunea Mare – Smochinul neroditor

Sfantul Evanghelist Marcu vorbind despre smochinul neroditor spune: „Iar a doua zi iesind ei din Betania, Domnul a flamanzit. Si vazand un smochin de departe, avand frunze, a mers sa vada daca va gasi ceva in el. Venind la el, n-a gasit nimic decat frunze, ca nu era inca vremea smochinelor. Si a zis Iisus smochinului: Nimeni sa nu mai manance rod din tine in veac” (Marcu 11, 12-14), iar Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca: „Indata s-a uscat smochinul” (Matei 21, 19).

Smochinul din marginea drumului, care era plin numai de frunze, inchipuia Biserica evreiasca impreuna cu toti arhiereii si preotii Vechiului Testament, care erau plini numai de vorbe goale, fara faptele adevaratei credinte, fara duh de viata si fara roadele bogate pe care le cauta Iisus si pe care le cauta si la noi crestinii si ucenicii Bisericii Lui pana la sfarsitul veacurilor.

Asa cum unui om nu-i trebuie numai umbra si frunza copacului, nici Lui Iisus nu-i trebuie crestinul care are doar formele credintei, dar e lipsit de roadele dreptatii, milei si iertarii.

Lunea Mare – obiceiuri

In biserici se vor oficia in fiecare seara Deniile, slujbe prin care credinciosii il „petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, pana la moarte si Inviere. Fiecare zi are o semnificatie aparte, in care credinciosii rememoreaza evenimentele din ultimele zile din viata pamanteasca a Mantuitorului, inainte de Inviere.

In Lunea Mare, femeile incep curatenia de Paste. Se scoate totul afara, se aeriseste casa ca sa iasa toate relele de peste iarna, se varuieste si se spala totul. „Sa nu te prinda Pastele in necuratenie, ca te blesteama casa!”

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.