Cu mâinile goale, săpând în bălegar, Georgică este pe cale să-şi vadă visul cu ochii. Mama lui, Geta, este foarte mândră de mezinul ei. Ea este cea care le povesteşte reporterilor despre Georgică. Băiatul este ocupat să „facă fierul”, pentru stâlpii de rezistenţă.
Lucrările la casa lui, pe care o riridcă în curtea casei părinteşti, sunt într-un stadiu avansat. S-a apucat pe 6 martie, a săpat fundaţia, a turnat placa, a ridicat pereţii.
Adolescentul e tuns soldăţeşte, ars de soare, cu mâinile zgâriate şi pătate de rugină. Cea mai mare calitate a lui este aceea de a nu-şi pierde curajul în nicio situaţie.
Georgică e cel mai mic dintre cei 12 copii ai familiei Ştefan, din satul Cocani, Dâmboviţa. Fraţii şi surorile lui au familiile lor acum, el a rămas cu părinţii, într-o casă cu pereţi scorojiţi. Acoperişul de ţiglă e găurit în mai multe locuri. Se mai poate locui doar în două camere.
Părinţii lui Georgică sunt bolnavi şi nu au pensie
Mama lui, Geta, are 63 de ani. Nici ea, nici soţul ei nu au pensie. Trăiesc de pe urma unei vaci: „Am vândut laptele şi mi-am crescut copiii, aşa cum am putut, amărâtă… Şi i-am dat la casele lor. Am rămas cu el. Dacă eu mor, mâine-poimâine, că inima asta-i oaţă, el rămâne al nimănui şi n-are din nici o parte nimica”, îşi spune femeia oful.
Femeia se luptă cu mai multe afecţiuni: “Odată mi-a venit ajutorul şi când m-am dus la spital să-l fac din nou, că sunt cardiacă, sunt cu inima, cu diabetul, cei de la primărie mi-au zis: cum să-l facă? Să mă duc la zile, să muncesc. Să mă duc să fac zile, cum face lumea pe drumuri. Păi, eu pot să mă duc să stau în soare, să fac zile? Nu pot. Şi nu m-am dus”, povesteşte tanti Geta.
Marian, soţul ei, a muncit cot la cot cu nevasta până a făcut un atac vascular cerebral. O vreme. bărbatul n-a putut vorbi. Acum iese rar din casă, merge încet prin curte şi vorbeşte aproape şoptit, parcă pentru a-şi cere scuze pentru starea lui de neputinţă. Nu mai poate să muncească pentru Georgică, astfel că băiatul de 16 ani e nevoit să înveţe meserie de la străini.
Datorii la impozit strânse pe ani întregi
Familia din Cocani îi datorează statului impozitul pe casă strâns pe mulţi ani, vreo 2.900 de lei. Perspectivele referitoare la aspectul financiar nu sunt, însă, îmbucurătoare: “Poate de multe ori n-am avut bani de pâine şi n-am îndrăznit să cer la o fată, că şi ele are greutăţi, am cerut la un vecin”, povesteşte Geta pentru Libertatea.
Geta povesteşte că lui Georgică nu i-a plăcut cartea, aşa că a decis să-l trimită cu caprele, de pe urma cărora a strâns ceva bani pe care i-a pus deoparte pentru visul său – casa: “Când avea 9 ani, i-am luat nişte capre, l-am trimis cu ele, s-a chinuit mult. Caprele au făcut căpriţe, a vândut căpriţele şi a pus banii deoparte”, îşi aduce aminte femeia.
Băiatul a învăţat să scrie şi să socotească puţin de la surorile mai mari. Ştie să citească un plan de construcţii şi să măsoare. Iuliana, una dintre surorile lui Georgică, îl dă de gol: “Nu recunoaşte, dar regretă acum că nu s-a dus la şcoală, ca toţi copiii. Poate se duce după ce termină casa, că e bună şi cartea, te descurci mai uşor în viaţă”, spune Iuliana, sora măritată în sat.
Georgică a învăţat ABC-ul construcţiilor de la cumnatul său
Georgică şi-a făcut ucenicia în construcţii alături de cumnatul său, soţul Iulianei. Vreo doi ani, adolescentul a lucrat ca ajutor pe şantier. O activitate care i se pare mult mai uşoară decât alergatul după capre.
După ce şi-a făcut ucenicia, a decis că are suficiente cunoştinţe încât să-şi construiască propria casă. Îi mai trebuiau doar materialele de construcţie. Şi bani ca să le achiziţioneze.
O vară întreagă, Georgică a scormonit după bălegar, în curtea părinţilor sau în alte curţi, l-a urcat în căruţă şi l-a vândut prin sat. Sătenii i-au sărit în ajutor: “Pe la noi, lumea vinde bălegarul, dar i l-a dat lui, să-l vândă el. Şi a luat 50 de lei de căruţă, cât să-i dea omul? El a fost mulţumit, că nici nu e greutate aşa mare la lopată. Şi când a făcut 105 milioane (n.r. – 10.500 de lei), s-a apucat să-şi cumpere BCA-ul. Şi i-a mai dat lumea din sat câte 5 milioane, cât 1 milion…”, povesteşte Geta cum a obţinut băiatul ei primii bani din care şi-a cumpărat materiale de construcţii.
Tot cumnatul lui, soţul Iulianei, l-a ajutat şi cu proiectul de casă. La construcţie, i-au dat o mână de ajutor prietenii lui, Victor şi Ionuţ. Lucrează toţi, zi-lumină, serioşi ca nişte oameni mari: “Când nu ne ducem la şcoală, noi oricum lucrăm”, explică Victor, elev în clasa a VIII-a.
Georgică nu are noţiunea de joc pe calculator
Când iau o pauză de la treabă, adolescenţii se plimbă prin sat sau merg să se scalde în gârlă: “Mă duc prin sat, mă plimb şi apoi mă întorc”, spune Georgică. “Cea mai mare distracţie e vara, mergem şi ne scăldăm la gârlă. Iarna, dacă e lacul îngheţat, mergem şi ne dăm pe lac. Cam atâta. Mai jucăm şi fotbal, dar nu suntem foarte pasionaţi”, completează Victor. De jocurile pe calculator nu au cunoştinţă. Niciunul dintre ei nu are calculator.
Georgică nu ştie când sau cu ce bani va termina casa, dar ştie sigur că o va termina. Se plimbă deja prin camera lui, căreia i-a lăsat loc de fereastră, cum nu avea în odaia din casa părintească. “Aici e holul, aici e baia, aici, bucătăria. Cu sobă. Aici e camera pentru mama”, îşi prezintă adolescentul proiectul de suflet.
Cât despre planurile de viitor, Georgică îşi doreşte să se însoare şi să aibă doi copii, dar, deocamdată, prioritatea lui este finalizarea casei.
Cine doreşte să-l ajute pe Georgică să-şi termine casa poate dona, cu precizarea Pentru Georgică Ştefan, în contul Asociaţiei Şansa Ta, care ajută familia Ştefan de peste cinci ani. Conturile bancare deschise la BCR CONT IN LEI RO64RNCB0591123278690001 CONT IN EURO RO37RNCB0591123278690002