Doru Nicolaie locuieşte de la numai un an împreună cu bunica lui, pentru că mama l-a părăsit şi nu vrea să mai audă de el. Băiatul nu este binevenit în casa celei care i-a dat viaţă şi a soţului ei. „Mi-a zis că nu are cu ce să mă ajute ea, că nu are cu ce să mă întreţină. Soţul ei nu vrea să stau acolo, să locuiesc cu ei”, spune Doru.
Singura care îi poartă de grijă este bunica. Şi amândoi trăiesc într-o sărăcie lucie, singurul lor venit fiind alocaţia de 42 de lei a lui Doru. „L-am crescut cu greu. Cât am fost mai sănătoasă, am putut să muncesc. Acum ne e foarte greu. Din 42 de lei ne mai cumpărăm trei kilograme de cartofi, ne mai trimite sora câte un kilogram de fasole, pâine”, spune, cu lacrimi în ochi femeia.
Chiar dacă locuieşte într-o casă dărăpănată şi cu grija zilei de mâine, băiatul nu renunţă la şcoală. Vecinii au numai vorbe bune despre băiat şi când pot îl mai ajută cu câţiva bănuţi.
Ca toţi copiii, Doru are multe dorinţe. Dar ale lui seamănă mai degrabă cu ale adulţilor: „Doresc şi eu să ne reparăm acoperişul, să avem bani de lumină, să ne încărcăm butelia, să avem de lemne”. Şi asta pentru că stă împreună cu bunica într-o casă veche, din chirpici, învelită cu carton. Cât a fost soare afară a mai mers cum a mai mers, dar odată cu venirea ploilor au început problemele. „Ne plouă în casa, în pat. De multe ori ne culcăm jos că nu putem să stăm de ligheane”, povesteşte bunica.
Din puţinul pe care îl are, bunica lui Doru a reuşit să crească o purcea şi câteva găini. Chiar dacă e slabă, purceluşa va ajunge pe masă de sărbători. „La omul sărac nici boii nu trag, dar vreau să tai şi eu porc, să miroasă şi la noi tigaia, să se bucure şi copilaşul meu că am tăiat şi noi purcel. Că au fost ani când nu am avut”, spune, plină de durere, bunica.
Cei care vor să-i ajute, pot scrie pe adresa [email protected] şi reporterii România TV vă pun în legătură cu familia.