CALENDAR ORTODOX 25 APRILIE 2020. Sâmbăta Luminată, nu se spală, nu se calcă şi nu se fac pomeni. Ce trebuie să faci pentru sănătate

CALENDAR ORTODOX 25 APRILIE 2020. SAMBATA LUMINATA. În această zi nu se îngenunchează, oamenii nu fac mătănii, ci doar se închină. Iisus Hristos nu îi vrea pe oameni în umilinţă, ci să se îndrepte spre căinţă. Este singura sâmbătă în care nu se face parastas, deoarece morţii vor fi pomeniţi luni, după Duminica Tomei. 

Săptămâna Luminată deschide perioada liturgică de 50 de zile până la Rusalii, numită Penticostar, în care rânduielile Bisericii se schimbă. Zilele din Săptămâna Luminată au semnificaţii speciale, dar şi denumire precise: Lunea Albă, Marţea Albă, Sfânta Miercuri, Joia Verde, Vinerea Scumpă sau Fântâniţa, Sâmbăta Luminată și Duminica Luminată. În Săptămâna Luminată, credincioşii trebuie să ţină cont de anumite reguli, potrivit tradiţiilor şi obiceiurilor străvechi. 

Sâmbăta Luminată păstrează în credinţa populară o serie de obiceiuri. Este singura sâmbătă în care nu se face parastas, pentru că morţii vor fi pomeniţi la slujba specială de Paştele Blajinilor, în lunea de după Duminica Tomii (ce este sărbătorită la o săptămână după Paşte).

În această perioadă, credincioşii nu îngenunchează (nu fac mătanii), ci doar se închină. Hristos nu ne vrea în umilinţă, ci vrea să ne îndreptăm, nu vrea prosternare, ci căinţă şi biruinţa asupra propriilor păcate. După Sâmbăta Luminată, urmează Duminica Tomei, o sărbătoare a morților. În această zi, sunt pomeniți cei care au murit înecați.

Sâmbăta Luminată face parte din Săptămâna Luminată. Denumirea de Săptămâna Luminată, din care face parte și Sâmbăta Luminată, explică teologii, provine de la un obicei practicat în vechime, când Botezul era săvârşit în noaptea de Paşte. Cei botezaţi erau numiţi „luminaţi” şi purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşte. Se pare că de la purtarea hainelor albe, această săptămână a primit numele de Săptămâna Luminată.

Prin Învierea Domnului Iisus Hristos din morţi, cei din popor cred că Raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului începând de la Adam şi până la venirea Mântuitorului şi rămâne deschis de la Înviere până la Sâmbăta Luminată și Duminica Tomei.

Sâmbăta Luminată: Tradiții și obiceiuri

Sâmbăta Luminată păstrează în credinţa populară o serie de obiceiuri.  Este singura sâmbătă în care nu se face parastas, pentru că morţii vor fi pomeniţi la slujba specială de Paştele Blajinilor, în lunea de după Duminica Tomii (ce este sărbătorită la o săptămână după Paşte).

În această perioadă credincioşii nu îngenunchează (nu fac mătanii), ci doar se închină. Hristos nu ne vrea în umilinţă, ci vrea să ne îndreptăm, nu vrea prosternare, ci căinţă şi biruinţa asupra propriilor păcate. După Sâmbăta Luminată, urmează Duminica Tomei, o sărbătoare a morților. În această zi, sunt pomeniți cei care au murit înecați.

Sâmbăta Luminată: Istoricul acestei sărbători

Istoria legată de Sâmbăta Luminată, care mai este numită și Sâmbăta Sfântului Cuvios loan şi a ucenicului Sfântului Grigorie Decapolitul este următoarea: Sfântul Cuvios Ioan, iubitor de pustie încă din tinereţe, a plecat la Sfântul Grigorie Decapolitul, unde a intrat în monahism. În timpul luptei împotriva sfintelor icoane a împăratului Leon Armeanul (813-820), Sfântul Grigorie împreună cu Sfântul Ioan şi cu Sfântul Iosif Imnograful, un alt ucenic al său, au plecat în Bizanţ. Cei trei mergeau prin cetăţi îndemnând poporul să cinstească sfintele icoane. Sfântul Grigorie a trimis pe Sfântul Iosif să-i înştiinţeze şi pe creştinii din Roma, dar a fost prins în insula Creta. Acesta este adevărul legat de Sâmbăta Luminată. În acest timp, Sfântul Grigorie Decapolitul a trecut la Domnul şi a fost îngropat de Sfântul Ioan. Nu după mult timp a trecut la cele veşnice şi Sfântul Ioan, de care a avut grijă Sfântul Iosif, care fusese eliberat din temniţă. Mai târziu, Sfântul Iosif Imnograful a zidit o biserică aproape de Bizanţ în cinstea Sfântului Nicolae şi a adus aici moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi ale Sfântului Cuvios Ioan.

Sâmbăta Luminată, face parte din Săptămâna Luminată

Denumirea de Săptămâna Luminată, din care face parte și Săptămâna Luminată, explică teologii, provine de la un obicei practicat în vechime când Botezul era săvârşit în noaptea de Paşte. Conform crestinortodox.ro, cei botezaţi erau numiţi „luminaţi” şi purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşte. Se pare că de la purtarea hainelor albe, această săptămână a primit numele de Săptămâna Luminată. Prin Învierea Domnului Iisus Hristos din morţi, cei din popor cred că Raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului începând de la Adam şi până la venirea Mântuitorului şi rămâne deschis de la Înviere până la Sâmbăta Luminată și Duminica Tomei, sărbătorită anul acesta pe 19 aprilie, la exact o săptămână după Duminica Paştelui. În Duminica Tomei, Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte, practic, pe Sfântul Apostol Toma.

Sărbători religioase 25 aprilie

Ortodoxe
Sf. Ap. şi Evanghelist Marcu; Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului

Greco-catolice
Sf. ap. şi ev. Marcu

Romano-catolice
Sf Marcu, ev.

Sfântul Apostol Marcu, unul dintre cei patru evanghelişti, este pomenit în calendarul creştin ortodox în 25 aprilie.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu s-a născut în Cirene, în Vestul Africii, părinţii săi fiind iudei. A fost educat în cultura greacă şi ebraică.

Sfântul Marcu a fost însoţitor al Sfântului Apostol Pavel, numărându-se printre cei şaptezeci de apostoli. Este considerat fondatorul Bisericii Alexandriei.

Era un apropiat al casei Sfântului Petru. După Înălţarea la cer a Mântuitorului, Sfântul Marcu i-a însoţit pe Sfinţii Apostoli Pavel şi Barnaba în propovăduirea Evangheliei.

A fost martirizat în nordul Africii, la Alexandria. (sursa: vol. Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului (jud. Buzău), pomenit în calendarul creştin ortodox la 25 aprilie, a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane în şedinţa din 4-5 martie 2003.

Sfântul Vasile, stareţul Mănăstirii Poiana Mărului (1692-1767), s-a născut în părţile Rusiei, unde a început viaţa monahală. Din cauza prigoanei împotriva creştinilor, s-a refugiat în Ţările Române şi s-a stabilit la Mănăstirea Dălhăuţi, unde a fost stareţ timp de 20 ani.

De la Dălhăuţi s-a retras la Schitul Poiana Mărului din Munţii Buzăului.

A fost duhovnicul Sfântului Paisie de la Neamţ, pe care l-a călugărit în anul 1750, la Athos. De numele Sfântului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existenţa isihasmului românesc. A fost un bun cunoscător al scrierilor patristice şi postpatristice, din care a făcut anumite traduceri. A trecut la Domnul la 25 aprilie 1767 (sursa: Dicţionarul Teologilor Români, 1996).