Ortodoxe
Sf. Ap. Iacob al lui Zevedeu; Sf. Ier. Donat, episcopul Evriei
Greco-catolice
Sf. ap. m. Iacob cel Mare
Romano-catolice
Ss. Pius al V-lea, pp.; Iosif Cottolengo, pr.; Sofia, fc. m.
Sfântul Apostol Iacob este pomenit în calendarul creştin ortodox la 30 aprilie. A fost fiul lui Zevedeu şi fratele Sfântului Evanghelist Ioan, unul dintre cei doisprezece apostoli. Fiind de meserie pescar, Sfântul Apostol Iacob a lăsat corabia, mreaja şi pe tatăl său şi L-a urmat pe Mântuitorul Hristos, să fie martor al minunilor Sale, a pătimirii, morţii şi Învierii Sale.
Pe cei doi fraţi, Iacob şi Ioan, numiţi în Sfânta Scriptură „Boanerghes”, adică „fiii tunetului”, şi pe Sfântul Apostol Petru îi avea Mântuitorului Hristos totdeauna aproape; şi le descoperea lor, mai mult decât celorlalţi, dumnezeieştile Lui taine. Cei doi Apostoli, Sf. Iacob şi Sf. Ioan, împreună cu Sf. Apostol Petru, au mers împreună cu Mântuitorul Hristos pe muntele Tabor şi aici au fost martori ai Schimbării la Faţă a Învăţătorului. Celor trei apostoli le-a spus Mântuitorul, într-un loc mai retras, în Grădina Ghetsimani, să privegheze.
Şi ei, la rândul lor, L-au iubit atât de mult pe Hristos şi atâta râvnă au arătat după El, încât au voit să pogoare foc din cer asupra celor ce nu credeau în El, ca să-i piardă.
După patima cea de bunăvoie, Învierea, Înălţarea Mântuitorului Hristos şi după pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacob a mers în Spania şi în alte părţi, vestind Evanghelia. S-a întors însă din nou în Ierusalim, unde se arăta înfricoşător ca un tunet, pentru că, vorbea cu putere despre Iisus Hristos, cum că El este adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii.
Sfântul Iacob este primul apostol martir, fiind ucis de către Irod Agripa, în anul 44, după cum este menţionat în „Faptele Apostolilor” (12-1;2). (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).