A trecut deja o lună de la ultima trasmitere a virusului în comunitate, iar țara începe să ridice restricțiile.
Experții sunt de părere că, spre deosebire de alte țări care acum se luptă cu noul coronavirus, Vietnam a realizat că are o mică fereastră de timp pentru a acționa preventiv și a profitat de șansă.
Deși măsurile luate s-au dovedit eficiente din punct de vedere al costurilor, abordarea intruzivă are dezavantaje și experții spun că ar putea fi prea târziu ca alte state să învețe din reacția Vietnamului.
„Când te confrunți un astfel de agent patogen nou și posibil periculos, e mai bine să exagerezi„, spune Todd Pollack, doctor în cadrul unui program încheiat între Universitatea Harvard și Ministerul vietnamez al Sănătății.
Fiind conștient că sistemul său de sănătate ar fi compleșit chiar și de o răspândire ușoară a virusului, guvernul de la Hanoi a acționat preventiv, la scară largă.
La începutul lunii ianuarie, înainte să aibă un caz confirmat, autoritățile din Vietnam introduceau „măsuri drastice” pentru a se pregăti de pneumonia misterioasă care ucisese deja doi oameni în Wuhan. Când primul caz a fost confirmat în Vietnam, la un bărbat sosit din Wuhan, pe 23 ianuarie, planul de urgență era deja în vigoare.
„S-a acționat foarte rapid într-o manieră care părea exagerată la acel moment, dar care s-a dovedit a fi gândită„, a spus profesorul Guy Thwaites, directorul Oxford University Clinical Research Unit din Ho Chi Minh City, care lucrează cu guvernul în cadrul unui program de boli infecțioase.
Vietnam a introdus măsuri care aveau să fie lansate în alte țări peste abia câteva luni: a restricționat deplasările, a monitorizat și apoi a închis granița cu China, a crescut numărul controalelor medicale la graniță și în alte locuri vulnerabile, școlile au fost închise încă din ianuarie. Vietnam a pornit apoi un proces laborios de depistare a contactelor pacienților.
„Vietnam este o țară care s-a confruntat des cu epidemii în trecut„, spune doctorul Thwaites, amintind de SARS în 2003, gripa aviară în 2010 și focare de pojar și febră dengue.
La mijlocul lunii martie, oamenii care intrau în Vietnam și cei care avuseseră contact cu un bolnav petreceau 2 saptămâni în carantină. Costurile erau acoperite de stat, însă condițiile nu erau cele mai bun
Phil Robertson de la Human Rights Watch este de părere că au existat cu siguranță „excese” în timpul măsurilor de carantină. Distanțarea socială și instaurarea carantinei s-a bazat pe sistemul extins de „cadre loiale partidului, care spionau locuitorii din cartiere și raportau mai sus„, a declarat el pentru BBC.
Profesoul Thwaines spune că politicile aplicate în Vietnam „nu ar putea fi introduse” în țările deja grav afectate, însă statele care încă nu au fost lovite de virus pot lua ca exemplu Vietnam.
„Prevenția este întotdeauna mai bună decât un leac și în general mai ieftină„, spune doctorul Thwaines.