Întrebările au fost adresate în 5 mai, în contextul în care în Comisia Europeană era un adevărat conflict, refuzându-se vehement varianta Germaniei, ca agențiile de turism să răspundă unic clienților, prin oferirea voucherelor cu valoarea vacanței. Reprezentantul pentru turism a fost întrebat, în acest context, de ce este permisă practica respinsă de CE în România, cum răspund agențiile care oferă voucherele ca unică variantă, ce se întâmplă cu voucherele dacă agențiile intră în insolvență, dacă voucherele ca unică formulă de „restituire a banilor” și taxele suplimentare sunt abuzuri, dacă ne raportăm la decizia CE, dar și dacă n-ar trebui un plan unanim și, dacă există, care ar fi acela.
„Pasagerii europeni au dreptul prin lege de a-și primi banii înapoi în cazul în care pachetul de servicii de călătorie achiziționat în avans (o combinație de cel puțin două tipuri diferite de servicii de călătorie, de exemplu, transport și cazare) a fost afectat. Astfel, conform art. 13, alin (3) din OG nr. 2/2018, acest lucru este posibil doar în cazul „unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație sau în vecinătatea imediată a acestuia și care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau care afectează semnificativ transportul pasagerilor la destinație”. Sintagma „circumstanțe inevitabile și extraordinare” este definită la art. 3 pct. 3 din OG nr. 2/2018, după cum urmează: „o situaţie care nu poate fi controlată de partea care invocă o astfel de situaţie şi ale cărei consecinţe nu ar fi putut fi prevăzute şi evitate chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile rezonabile”. Spre exemplu, poate fi vorba despre imposibilitatea de a beneficia de transport și cazare din cauza restricțiilor, limitărilor sau supendărilor impuse de autorități pentru mijloacele de transport (aeriene, terestre sau pe apă), respectiv închiderea sau suspendarea activității unității de primire turistică. Totodată, subliniem că evaluarea acestor circumstanțe și modul în care afectează executarea pachetului turistic trebuie făcută de la caz la caz.
Cu toate acestea, ca urmare a crizei cauzate de pandemia cu noul coronavirus SARS-CoV-2, companiile din transporturi și cele din industria de turism sunt apăsate de lipsa lichidităților. În acest sens, Comisia Europeană a lansat pe data de 13 mai 2020 o serie de recomandări pentru operatorii economici din aceste domenii de activitate, astfel luând în calcul propunerea de emitere de vouchere, cu acceptul pasagerilor sau turiștilor, ca o alternativă la rambursare. Cu toate acestea, în situația în care călătorul nu este de acord cu reprogramarea vacanței prin voucher și solicită rambursarea integrală, operatorul economic este obligat să îi restituie integralitatea sumelor achitate în avans. Subliniem, acest lucru este viabil doar în cazul existenței circumstanțelor inevitabile și extraordinare la locul de destinație, așa cum sunt ele definite de lege. Dacă obligația nu este îndeplinită, iar persoana păgubită semnalează aceste aspecte autorităților competente cu atribuții de control în turism, după verificări prealabile, plecând de la premisa unei soluționări amiabile, operatorul economic care a săvârșit contravenția poate fi sancționat conform legislației în vigoare, respectiv cu amendă de la 4.000 lei la 20.000 lei.
Totodată, Comisia Europeană a publicat și o serie de recomandări pentru a face voucherele mai atractive, cu scopul de a încuraja turistul să le accepte. Printre acestea, se regăsește și garantarea decontării acestora în cazul insolvenței operatorului din turism.
În acest sens, pe data de 3 iunie 2020, la inițiativa secretarului de stat în Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri – Direcția Generală Turism, a fost organizată o ședință de lucru pe tema garantării voucherelor emise turiștilor în contextul pandemiei de SARS-CoV-2, la care au participat delegați ai FNGCIMM și MEEMA, alături de reprezentați ai industriei ospitalității și transporturilor.
Pe această cale, redăm declarația secretarului de stat, Emil-Răzvan Pîrjol: „Este foarte important să înțelegem că voucherul pe care turistul îl poate primi este doar o alternativă și nu o obligație. Cu toate acestea, recomandarea noastră a fost și rămâne reprogramarea vacanțelor afectate de pandemie. Prin urmare, pentru a reda încrederea turistului în călătorii și totodată pentru a putea veni în sprijinul companiilor din industria ospitalității sau transporturi, ne dorim să implementăm o schemă de ajutor de stat care să asigure voucherele în caz de insolvență”.
Pornind de la recomandările Comisiei Europene, au fost discutate principalele caracteristici pe care ar putea să le conțină schema de ajutor de stat. Acestea fac referire la o durată limitată de aplicabilitate, cu posibilitate de extindere dacă situația epidemiologică o va impune, garantarea în procent de 100% atât a pachetelor de servicii de călătorie, cât și a serviciilor unice de călătorie, transferabilitatea voucherelor fără costuri, cât și digitalizarea procedurilor.
Ideile dezbătute în cadrul ședinței vor fi comunicate Comisiei Europene, în vederea armonizării eforturilor și deciziilor. Precizăm că până în acest moment nu sunt disponibile scheme de ajutor de stat similare, aprobate pentru alte țări.
Referitor la taxele suplimentare cerute de operatorii economici din turism în vederea reprogramării sau anulării pachetelor de servicii de călătorie, reamintim că dacă la locul de destinație nu există „circumstanțe inevitabile și extraordinare” care să afecteze în mod semnificativ executarea pachetului de servicii de călătorie, turistul are dreptul legal de a se retrage din contractele încheiate cu agențiile de turism, însă va trebui să plătească penalități de încetare calculate conform clauzelor contractuale, în funcție de momentul anulării și cu respectarea următoarelor prevederi:
Art. 13 alin. (1) din OG nr. 2/2018: „Călătorul poate înceta contractul privind pachetul de servicii de călătorie în orice moment înainte de începerea executării pachetului. În cazul în care călătorul încetează contractul privind pachetul de servicii de călătorie, acesta poate fi obligat să plătească agenției de turism organizatoare o penalitate de încetare adecvată și justificabilă”.
Art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2018: „În contractul privind pachetul de servicii de călătorie pot fi prevăzute penalități de încetare standardizate rezonabile, în funcție de momentul încetării contractului înainte de începerea executării pachetului, precum și de economiile de costuri și de veniturile prevăzute, generate de executarea alternativă a serviciilor de călătorie. În absența unor penalități de încetare standardizate, valoarea penalității de încetare corespunde prețului pachetului, din care se scad economiile de costuri și veniturile generate de executarea alternativă a serviciilor de călătorie. La cererea călătorului, agenția de turism organizatoare prezintă o justificare pentru cuantumul penalităților de încetare”, este răspunsul primit de publicaţia citată.