O sculptură dedicată lui Noor Inayat Khan, prinţesa spioană, va fi dezvelită în Londra. Membră a regalităţii indiene, ea a fost crescută în Franţa şi Marea Britanie şi a fost recrutată de Serviciile Britanice în 1942. A început la Paris, ca operator radio.
A fost prima femeie operator trimisă în Franţa ocupată de nazişti, în al doilea război mondial. În 1944, ea a fost prinsă de Gestapo, închisă şi torturată în lagărul de concentrare Dachau.
Ultimul cuvânt pe care l-a spus înainte să fie împuşcată de plutonul de execuţie a fost unul simplu, dar care are putere şi azi: Libertate.
Ea spunea, de altfel, că nu a luptat din dragoste pentru Marea Britanie, ci din aversiunea pentru dictatură.
Tatăl ei era muzician, dar stră-stră-stră-bunicul ei a fost chiar Tipu Sultan, conducător musulman din secolul 18, care a refuzat să se supună Marii Britanii.
Noor s-a născut pe 1 ianuarie 1914, în Rusia. Tatăl ei era indian, iar mama americancă. Familia s-a mutat în Franţa, unde a crescut. În 1939 a publicat, aici, o colecţie de povestiri pentru copii.
A plecat din ţară chiar înainte de ocupaţia germană, din 1940. În Marea Britanie a fost recrutată în elita spionilor în 1942. Cunoscută şi ca Nora Baker, dar şi ca Madeleine (nume de cod pentru operaţiunea din Franţa), a fost trimisă în Hexagon, unde a intrat în Rezistenţă.
Deşi şefii au chemat-o înapoi în Marea Britanie, Khan a preferat să rămână în Paris. A fost trădată şi arestată, dar a refuzat să divulge orice informaţie, în ciuda celor 10 luni de bătăi repetate, înfometare şi tortură. Naziştii au numit-o „extrem de periculoasa”.
A fost executată pe 13 septembrie.