Au trecut 12 ani de când nu mănâncă sau nu bea apă şi totuşi mai este încă în viaţă. La începutul lunii noiembrie a anului 2000, indianca Irom Sharmila, care avea să fie supranumită ulterior „Doamna de Fier din Manipur”, a decis ca formă de protest să intre în greva foamei şi a setei, iar între timp ea a ajuns să stabilească un record extrem de trist, de „cea mai lungă grevă a foamei”.
Acum în vârstă de 40 de ani, Irom Sharmila este hrănită cu forţa într-un spital din nord-estul Indiei şi ori de câte ori are ocazia încearcă să îşi scoată tubul care o hrăneşte. „Doamna de Fier din Manipur” s-a dedicat cauzei pentru drepturile omului în toamna anului 2000, când câţiva soldaţi din gruparea paramilitară Assam Rifles a împuşcat mortal în faţa sa, într-o staţie de autobuz, nu mai puţin de 10 persoane. De atunci, ea refuză să mai mănânce, să bea apă sau să se spele pe dinţi.
De asemenea, de 12 ani nu s-a privit în oglindă şi nici nu s-a pieptănat. Deşi a primit numeroase premii naţionale şi internaţionale în semn de susţinere pentru protestul său, Irom Sharmila le-a refuzat pe toate, spunând că nu acceptă nicio distincţie până nu-şi vede satisfăcute în totalitate cererile.
Între altele, ea protestează împotriva puterilor speciale pe care le au în India forţele armate (AFSPA), vinovate de moartea a zeci de mii de persoane în Manipur, în ultimele trei decenii.