„Noaptea, unii dintre colegi plângeau în somn, aveau mâinile umflate și dureri îngrozitoare”, povestește un muncitor român care și-a dat demisia de la Tönnies după doi ani. El a stat de vorbă cu DW sub protecția anonimatului, scrie postul de Radio Deutsche Welle.
Își amintește de benzile care mergeau mult prea repede și erau date mai încet doar când venea câte un control, de subcontractori români care cumpărau clădiri dezafectate în care cazau muncitori în spații mult prea mici și de un prieten care n-a rezistat decât o singură zi la Tönnies, chiar dacă își dorise mult să lucreze în Germania.
Între timp, muncitorul lucrează la altă companie din Germania și spune că e mulțumit de condițiile de lucru de acolo.