Fiecare tip ar fi caracterizat de un set de simptome. Cele şase tipuri sunt corelate cu niveluri de gravitate ale infecţiei, dar şi cu probabilitatea ca un pacient să aibă nevoie de ajutor pentru respiraţie – oxigen sau ventilator – dacă este spitalizat, arată studiul cercetătorilor King’s College din Londra, citat de EuropaFm.
Concluziile cercetării ar putea veni în sprijinul medicilor pentru a estima care dintre pacienţii cu COVID-19 sunt cei mai expuşi riscului.
″Dacă poţi prezice cine sunt aceşti oameni în Ziua 5, ai timp să le oferi sprijin şi intervenţii timpurii, precum monitorizarea oxigenului şi a nivelului de zahăr din sânge şi să te asiguri că ei sunt hidrataţi corespunzător″, a spus Claire Steves, unul dintre medicii care au coordonat studiul.
Deşi tusea, febra şi pierderea mirosului sunt considerate trei dintre principalele simptome pentru COVID-19, cercetătorii King’s College susţin că oamenii pot acuza şi dureri de cap, dureri musculare, oboseală, pierderea poftei de mâncare, confuzie sau dificultăţi de respiraţie.
Coronavirusurile (CoVs) sunt virusuri ARN aparținând ordinului Nidovirales, familia Coronaviridae, subfamilia Orthocoronavirinae, care infectează omul și o varietate largă de animale.
Cele trei beta-Covs zoonotice care au traversat bariera de specie și au cauzat pneumonie fatală la om în secolul 21 sunt: coronavirusul sindromului respirator acut sever (SARS-CoV) responsabil de epidemia SARS declanșată în anul 2002 în provincia Guangdong din China, coronavirusul sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV) care a determinat epidemia de infecție respiratorie izbucnită în 2012 în Peninsula Arabică și noul CoV, denumit inițial 2019-nCoV și ulterior SARS-CoV-2, descoperit în decembrie 2019 în Wuhan, provincia Hubei din China, secvențiat și izolat în ianuarie 2020, care a cauzat pandemia actuală.