Sofia Vicoveanca, extrem de afectată de pandemia de coronvirus: „Artiştii sunt cei mai oropsiţi, am cântat doar la un cumătru”

„Am cântat într-un singur loc, la un cumătru, dar a fost puțină lume, s-a păstrat distanța. Duminică o să  cânt, o să fiu pe scenă la Botoșani. Dar va fi la fel, puțină lume și la distanță. Mi-a lipsit foarte mult cântatul. E greu să nu te mai poți exprima artistic așa cum trebuie.

În pandemie am stat în casă, cuminte. Am scris, am înregistrat piese. Până acum am înregistrat patru melodii din 20 de melodii pentru un album nou. Va fi gata probabil de Sărbători. Nu mă grăbesc. Noi, artiștii, am fost cei mai oropsiți. Să nu cânți pentru public atâta vreme. E foarte greu. Consider că am pierdut un an. Oamenii s-au înrăit. Eu stau la bloc, dar am mai fost și la căsuța mea de la Vicov. La bloc nu pot cânta. A fost greu„, a declarat Sofia Vicoveanca pentru Click.ro.

Sofia Vicoveanca, poezie emoţionantă

Cântăreața de muzică populară Sofia Vicoveanca a postat o nouă poezie pe pagina ei de Facebook care ridică semne de întrebare cu privire la starea sa de sănătate. Aceasta vorbește despre boală și despre moarte în versurile postate. Interpreta a povestit și despre marea sa suferință- pierderea soțului pe care îl considera cel mai bun prieten.

Citeşte şi: Fuego, mesaj pe Facebook despre Sofia Vicoveanca, „stânca Bucuvinei”

Alte articole

Sofia Vicoveanca e văduvă de 21 de ani. Motivul pentru care nu și-a refăcut niciodată viața: „Merg foarte des la cimitir și plâng”

Cât cere Sofia Vicoveanca pentru o oră de cântat. Elena Merișoreanu a dezvăluit tariful colegei sale: „Noi mergem la multe evenimente”

„Să nu-mi spuneți mie, că nu-i OM pe lume, care să nu aibă „în adânc ” un OF , o boală…..
Iată, în felul meu, cutez să dau „glas”……

Despre BOALĂ ,

Simt că mă duc , mă prăbușesc,
Caut , dar sprijin – nu găsesc,
Strig : dar cine să-mi răspundă ?
Că-s singură…cin’ să m-audă ?!?

Doamne Bun, m-auzi TU oare ?
TU ştii bine ce mă doare,
Nici un semn…şi-afară plouă,
Nu mă mai gândesc la boală.

În LUME sunt boli domnești,
BOALĂ-I şi când cleveteşti,
Singurătatea şi cu dorul
BOLI care usucă omul….

Jena,frica și urâtul,
Îs mai grele ca pământul ;
Învidia ? urâtă BOALĂ,
Asta şi din morți te școală….

Viclenia, lăcomia,
Mai adaugi trândăvia,
N-au habar ce-i omenia….
C-aşa-i OMUL , specie rară

De NU are-şi face BOALĂ !…”