Ortodoxe: Izvorul Tămăduirii
Greco-catolice: Arătarea pe cer a Sf. Cruci la Ierusalim; Sf. m. Acachie. Harți
Romano-catolice: Ss. Roza Venerini, călug.; Ghizela, regină; Anton Pecerski, pustnic
În vinerea din Săptămâna Luminată, creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Această sărbătoare ne aduce aminte de una dintre minunile Maicii Domnului, petrecută cu un orb. Înainte de a fi împărat, Leon cel mare a găsit într-o pădure un orb, care i-a cerut apă. La îndemnul Maicii Domnului, Leon i-a dat orbului să bea apă dintr-un izvor, iar orbul s-a vindecat de orbirea sa, potrivit crestinortodox.ro.
Pentru a mulțumi Maicii Domnului, când a ajuns împărat, Leon cel Mare a ridicat în apropierea izvorului o biserică unde s-au săvârșit apoi multe minuni. Această Biserica, situată în vechiul cartier Vlaherne, se mai vede și astăzi în Istanbul.
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii s-a generalizat în Biserica Ortodoxă în timpul secolelor V – VI.
În toate bisericile și mănăstirile ortodoxe, după oficierea Sfintei Liturghii, se savârseste slujba de sfințire a apei, după o rânduiala adecvată Săptămânii Luminate.
Pe Fântâna cea pururea nesecată și înviorătoare, pe Dumnezeiescul Izvor din care țâșnesc șuvoaie de apă, într-un glas să lăudăm! Cei ce îi cerem darul. Că în fiecare zi curge. Și arată tămăduirile ca pe curgerile râurilor. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credință din Izvor putere neîmpuținată și cu adevărat fără de moarte. Care rourează arătat inimile celor binecredincioși. Și cu buzele să rostim: Tu ești mângâierea credincioșilor.
Din izvorul tau cel nesecat, ceea ce esti de Dumnezeu daruita, imi daruiesti mie, izvorand pururea, curgerile harului tau mai presus de cuvant. Caci ca ceea ce ai nascut mai presus de cuget pe Cuvantul, te rog sa ma rourezi cu darul tau, ca sa graiesc tie: Bucura-te, apa izbavitoare! Scoateti, bolnavilor, din izvor tamaduiri! Ca Preacurata face sa curga, din izvorul cel dumnezeiesc, indulcirea cea adevarata, izvorand cu adevarat torentul desfatarii. Pentru aceasta sa ne adapam cu totii, cu credinta, din suvoaiele cele imbelsugate. Din vapaia durerilor scoti pe cei ce alearga la tine, curata, rourandu-i cu ape din izvorul cel minu-nat; ca de ulcer se izbaveste omul si de pelagra, iar pe lepros il vindeci si carbunele l-ai stins. Dumnezeiasca si sfanta apa izvoraste izvorul tau, Fecioara. Caci curgerea idropicilor o opreste degrab cu dumnezeiasca chemare a harului.
Pentru aceasta te cinstim, Izvorule, in veci. Sa laudam toti, cu intelepciune, apa cea sfanta si de viata izvoratoare; ca pornirea nadufului pe loc o opreste si libera o face spre rasuflare. O! minunile tale, Curata Nascatoare de Dumnezeu! Apa izvorului tau covarseste toate apele, Fecioara curata, daruind, la vedere, izbavire de boli cumplite si sufletelor toata taria, ca una ce se varsa mai presus de fire. Cei ce cautati sanatate, alergati la izvor! Caci Curata Fecioara salasluieste in apa. Salta si te bucura, multime a credinciosilor, precum se cuvine, ca vei avea in sfantul locas implinirea cererilor. Inaltatu-s-a mai presus de ceruri apa izvorului tau si cu curgerile ei a strabatut adancurile pamantului; aceasta este ambrozie a sufletului, nectar al credinciosilor, mierea cea din piatra si impartasirea de mana.