Şofer de tir în Europa. În realitate, lucrurile stau altfel. În fiecare zi, e nevoit să facă ore suplimentare ca să poată descărca marfă la toate supermarketurile listate pe foaia de parcurs. Astfel, ajunge să lucreze 12-13 ore pe zi ca șofer de TIR în Germania fără ca orele suplimentare să-i fie plătite. De cele mai multe ori, nu are timp să mănânce la prânz. Câştigă mult mai puţini bani decât un german care face același job, potrivit teleleu.eu
Daniel locuiește într-un mic oraș de lângă Nürnberg, într-un apartament cu două camere, pentru care plătește 690 de euro chirie. A divorțat în 2010 și are o fiică de 20 de ani care trăiește în România. Este pentru prima oară din 2007 până în prezent când și-a închiriat un apartament într-un oraș european și nu mai doarme în tir.
Un șofer neamţ câștigă, la aceeași firmă, cu 500-600 de euro mai mult decât Daniel. Atunci când Daniel s-a plâns că e plătit mai prost decât un șofer german, șeful său l-a întrebat de unde ştie cât câştigă un coleg de-al lui german atâta vreme cât salariile sunt confidenţiale. Angajatorul îi amenință pe șoferi că nu au voie să-și dezvăluie unii altora salariile pentru că, atunci când au semnat contractul de muncă, acesta includea și o clauză de confidențialitate.
„Au pus clauză ca să nu putem vorbi între noi”, spune Daniel.
Spune că nu l-ar deranja să facă ore suplimentare dacă acestea ar fi plătite.
”Un neamț n-ar munci niciodată cu banii mei, ar prefera să ia șomaj de 1.300-1.400 de euro. Peste 50% din șoferii de la mine din firmă sunt români și toți lucrează peste 10 ore pe zi”, spune Daniel, conform teleleu.eu.
Daniel, a plecat prima dată din țară la începutul anilor ’90, când avea 18 ani. A trecut de patru ori frontiera ilegal și tot de atâtea ori a fost prins.
Compania pentru care lucrează are 500-600 de tiruri și majoritatea șoferilor sunt din Europa de Est, în special din România. Șoferii sunt plătiți cu 80 de euro pe zi, sumă care include și diurna, care este 12 euro în loc de 14, așa cum spune legea.
„Eu i-am zis șefului, dar mi-a râs în nas. Știi cum îi aicea? La un moment dat parcă te aștepți să-ți spună: «Bă, te-am chemat eu în țara mea? Tu ai venit, da? Nu te-am chemat eu». Dar n-o spune că aici legile cu discriminarea sunt foarte dure„, spune Daniel, care câștigă 1.840 de euro net pe lună.
De cazul lui s-a ocupat Marius Hanganu, consilier la Faire Mobilität, o organizație germană care apără drepturile muncitorilor din Europa Centrală și de Est.
„Teama că vei fi dat afară pentru că îți ceri drepturile o regăsesc la mulți muncitori români”, spune Marius Hanganu, potrivit sursei citate.
„Eu l-am sfătuit să noteze toate orele suplimentare și să facă cerere oficială la firmă să-i fie plătite separat. Și l-am mai sfătuit să nu renunțe la pauză pentru că, în caz de accident, răspunde el, nu firma. Chiar dacă-l vor da afară, el poate să atace concedierea în instanță și, lucrând deja de ceva timp în spațiul comunitar, ar putea beneficia de ajutor de șomaj”, menţionează Hanganu.
Marius Hanganu spune că mulți români interpretează greșit clauza de confidențialitate din contractele de muncă.
„Această clauză este valabilă doar pentru secretele interne ale firmei, de exemplu cu cine are contracte, unde și când livrează și nu legat de nivelul de salarizare. Dar firmele bagă adesea spaima în muncitori cu această clauză ridicolă. Eu n-am auzit de cineva care să fi fost dat afară pentru că a spus altora cât câștigă”, explică acesta.