Ortodoxe: Sfântul Ioan Rusul
Greco-catolice: Sf. m. Eladie; Sf. Iuliu Veteranul
Romano-catolice: Sf. Augustin din Canterbury, ep. *
Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690, potrivit crestinortodox.ro. A fost soldat în războiul rușilor împotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului și vândut unui ofițer superior turc.
Tinerii luați prizonieri au renunţat la credința în Hristos și s-au făcut musulmani. Sfântul Ioan Rusul a refuzat să urmeze exemplul prietenilor săi și a răbdat cu mult curaj chinurile venite din partea asupritorilor.
Ca prizonier, trebuia să îngrijească de vite. Tot în grajdul vitelor dormea. Deși i s-a oferit, cu timpul, o cameră apropiată de grajd, a refuzat-o, continuând să doarmă alături de animale. Prin rugăciunile Sfântului Ioan Rusul, grajdul se umplea de bună mireasmă. Dormea puțin, se ruga mult și se hrănea cu puțină pâine și apă. În fiecare sâmbătă mergea la biserică și se împărtășea.
Citeste si ÎPS Teodosie a răbufnit: Aceste plagiate sunt nişte presupuneri. Mâine, adevărul e dat pe faţă!
A primit de la Dumnezeu darul de a cunoaște momentul trecerii sale la cele veșnice. Aceasta s-a întâmplat în anul 1730. Mai târziu, în anul 1773, Sfântul Ioan Rusul s-a arătat în vis preotului care îl împărtășise în fiecare sâmbătă și i-a descoperit că trupul sau este întreg și neputrezit. Preotul a luat sfintele moaște ale Sfântului Ioan Rusul și le-a așezat în biserica „Sfântul Gheorghe”.
În 1832, Osman Paşa a jefuit biserica „Sfântul Gheorghe” și a aruncat în foc moaștele Sfântului Ioan Rusul, dorind astfel să se răzbune pe creștini. Trupul sfântului s-a mișcat, în mijlocul flăcărilor, ca și cum ar fi fost viu, dar nu a ars. După anul 1922, moaștele Sfântului Ioan au ajuns în insula Evvia, în actualul oraș Procopie.
„Într-o vreme, stăpânul turc a hotărât să facă un pelerinaj în orașul Mecca. La câteva zile după plecarea lui, soția a pregătit o masă la care a invitat rudele și prietenii soțului, spre a se ruga pentru bună întoarcere a acestuia. Printre mâncăruri se afla și un pilaf care îi plăcea foarte mult turcului, iar stăpâna i-a zis lui Ioan:
– Cât de bucuros ar fi fost stăpânul tău dacă ar fi fost aici și ar fi gustat din acest pilaf!
Atunci, Sfântul Ioan a cerut o farfurie cu pilaf spunând că o va trimite stăpânului sau la Mecca. Toți au ras, dar stăpân a poruncit să i se dea o farfurie cu pilaf, gândind că vrea să o mănânce sau să o dea vreunui sărac.
Sfântul a luat farfuria și, mergând în staul, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii. Cerând acest lucru cu smerenie și credinţă, Domnul l-a ascultat, iar farfuria a dispărut din față ochilor săi. Apoi, fericitul s-a întors la masă și a spus că a trimis pilaful. Toți invitații au râs, dar atunci când stăpânul s-a întors acasă, a adus cu sine și farfuria de aramă în acre fusese pilaful:
– În ziua în care ați făcut ospățul pentru întoarcerea mea, cu bine s-a petrecut un lucru nemaipomenit. Întorcându-mă seara în odaia mea pe care o lăsasem încuiată, am găsit această farfurie plină cu pilaf. Am mâncat pilaful care era foarte gustos. Și iată, am adus farfuria și văd acum că este într-adevăr a noastră. Dar nu pot înțelege cum a ajuns tocmai la Mecca. Atunci toți au fost cuprinși de spaimă, iar soția i-a povestit totul”.
Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălțat, o, Sfinte Ioane, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Știu, Părinte, că încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu. Știu că prin boala trupului sufletul se curățește și că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea și mă depărtează de rugăciune.
De aceea, dar, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la vindecările tale minunate. Tu ai tămăduit mulțimea de copii, spre bucuria părinților lor. Tu ai îndreptat spatele bătrânei gârbove, tu ai dat sănătate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe bătrânul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei și l-ai tămăduit pe doctorul necredincios.
Știind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viața mea în mâinile tale și mijlocește precum știi mântuirea mea. Dacă voia Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere și ajută-mă să nu cârtesc din cauza neputințelor. Dar dacă Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduiești fără șovăială, noule doctor fără-de-arginți, ca văzând aceasta să-ți mulțumesc ție și să-L laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor și al trupurilor, prin cântarea: Aliluia!