Ce se întâmplă cu femeile care fură bărbaţii altora. Cum pedepseşte Biserica păcatul desfrâului şi pe cel al preacurviei şi cum pot fi acestea spălate

Ce se întâmplă cu femeile care fură bărbaţii altora. Unul dintre cele mai mari păcate pe care o femeie le poate comite este să intervină în relaţia de cuplu a altor persoane, ademenind bărbatul şi determinându-l să-şi părăsească partenera de viaţă.

Repercusiunile sunt dintre cele mai grave, atât la nivel de conştiinţă, cât şi la nivel spiritual. În timp, multe dintre femeile care sparg case dezvoltă mustrări de conştiinţă, care se transformă într-o vină pe care cu greu o vor putea duce. La rândul ei, Biserica este neiertătoare cu acest gen de păcat, unul dintre cele zece mari păcate la care face referire Decalogul – porunca a şaptea, să nu preacurveşti.

Indiferent că vorbim despre desfrâu sau preacurvie, ambele păcate sunt foarte grave și necesită mulți ani de pocăință.

Care este diferenţa dintre desfrâu şi precurvie

Desfrâul şi precurvia sunt două lucruri diferite, chiar dacă presupun acelaşi lucru – întreţinerea de relaţii sexuale în afara căsătoriei.

Aşadar, desfrânarea (curvia) reprezintă întreţinerea de relații sexuale înainte de căsătorie.

Preacurvia (adulterul) reprezintă întreţinerea de relații sexuale în afara relației de căsătorie, prin care se încalcă acest legământ.

Citeste si EXCLUSIV Interviu cu părintele Ciprian Grădinaru, „chirurgul sufletelor”, despre pandemie şi vaccinare: „Frica e cea mai diabolică armă, dar şi cea mai mare formă de pedagogie” VIDEO

Ce se întâmplă cu femeile care fură bărbaţii altora

Dacă persoana care fură bărbatul alteia și se culcă cu el este fecioară, ea comite păcatul desfrâului și trebuie să se pocăiască trei ani înainte de a fi împărtășită, potrivit crestinortodox.ro:

„Fecioarele care, fără învoirea tatălui, au urmat bărbaților desfrânează; dar împăcându-se cu părinții se pare că fapta capată vindecare. Însă nu se vor primi la împărtășire îndată, ci vor primi epitimie timp de trei ani.” (Canonul 38, Sf. Vasile cel Mare).

O femeie căsătorită care fură bărbatul alteia săvârșește păcatul preacurviei, iar acesta se pedepsește prin interzicerea acesteia de a se împărtăși până când își ispășește păcatul:

„Muierea de-și va lăsa bărbatul ei și va lua altul…, să aibă pocanie (pocăinţă, n.r.) nouă ani, să facă în toate zilele 36 metanii; numai pâine să mănânce luni, miercuri și vineri. Bărbatul care a luat-o, același canon are.” PBG, 66.

Femeia căsătorită care fură bărbatul alteia este condamnată, împreună cu acesta, la moarte sufletească. Ambii ajung în Iad dacă nu se pocăiesc. Cei care comit păcatul preacurviei şi nu se pocăiesc nu sunt acceptați în împărăția lui Dumnezeu: „Nu vă înșelați singuri: nici curarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, împărăția lui Dumnezeu nu o vor vedea.”(I Cor. 5, 9-10; Gal 5,21; Ev. 12,14).

În plus, femeia căsătorită care fură bărbatul alteia riscă să ajungă de râsul comunităţii, pentru că preotul are dreptul să le dezvăluie enoriaşilor păcatul de care aceasta se face vinovată, drept exemplu pentru a nu face ca ea.

Situaţia este diferită în cazul femeii care a furat bărbatul alteia, dar care se pocăieşte. În acest caz, părintele nu poate spune restului lumii păcatul ei:

„Părinții au oprit de a face cunoscută în public femeia care a preacurvit și care s-a spovedit din evlavie, de teamă de a nu fi expusă primejdiei. Însă ei au poruncit că ea trebuie să fie oprită de la împărtășire până ce își va împlini vremea pocăinței.” – Sf. Vasiie 34.

Ce se întâmplă cu bărbaţii care săvârşesc păcatul preacurviei

În zilele noastre, fidelitatea este o trăsătură greu de găsit. Tentaţiile sunt la tot pasul, iar valorile creştineşti îşi pierd din putere. Astfel, multe relaţii de cuplu sunt distruse din cauza faptului că unul dintre parteneriid e cuplu alege să-şi înşele perechea.

Citeste si Preotul Constantin Necula ne îndeamnă la mântuire prin sacrificiu: „Să învăţăm din jerfa Mântuitorului. Generaţia actuală stă cam prost cu sacrificiul. Până şi un elastic după ureche i se pare prea greu de purtat”

Păcatul principal este al femeii care fură bărbatul alteia, dar nici bărbatul nu este scutit de responsabilitate. Totuși, Biblia nu specifică o pedeapsă anume pentru acest bărbat, dacă el a păcătuit cu o femeie nemăritată:

„Dacă un bărbat căsătorit nu se mulțumește cu soția sa și ar cădea în preacurvie, el va fi canonisit mai aspru după gravitatea păcatului său. Însă nu avem un canon, care să-l osândească ca preacurvar, dacă el a păcătuit cu o femeie nemăritată. Dar pentru femeie se spune: Preacurva spurcându-se nu se va mai întoarce la bărbatul ei (Ier. 3, 1), căci dacă o va primi el este lipsit de minte și nelegiuit (Pildele 18, 22). Dimpotrivă, despre bărbatul care a preacurvit nu se spune ca el să fie lepădat de femeia sa, ci ea îl va ține și după ce a preacurvit. Soțul trebuie să alunge pe soția sa preacurvă, însă acestei orânduieli cu greu i se va găsi explicație, însă așa este obiceiul până acum.” – Sf. Vasile 21.

Sfântul Ioan spune că, pentru a rezista ispitei, bărbatul care este atras de altă femeie decât soţia trebuie să rostească: „Trupul nu este al meu, ci al femeii mele”.