Prevederile constituţionale care fundamentează decizia CCR sunt cele din articolul 70, unde starea de incompatibilitate este una din condiţiile de încetare a mandatului de parlamentar, şi din articolul 71, care stipulează că exercitarea funcţie de senator sau deputat este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii de autoritate publică, făcând excepţie cea de membru al Guvernului.
Magistraţii Curţii argumentează că prevederile din Regulamentul Senatului nu pot fi interpretate contrar Constituţiei, aşa cum au făcut senatorii atunci când au refuzat să constate încetarea de drept a mandatului de parlamentar al fostului ministru al Culturii. „Regulamentul parlamentar trebuie interpretat şi aplicat cu bunăcredinţă
şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală”, se arată în decizie.
Totodată, în soluţionarea conflictului juridic apărut între Senat şi Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituţională reţine faptul că este neconstituţională blocarea de către forul legislativ a aplicării sentinţelor judecătoreşti. „Parlamentul nu poate să se substituie puterii judecătorești, respectiv să soluţioneze, prin hotărâri proprii, litigii ce ţin de competenţa instanţelor judecătorești. De asemenea, legiuitorul nu poate modifica, suspenda sau stinge efectele unor hotărâri judecătorești”, prevede decizia Curţii.
Invocarea de către Senat a Regulamentului propriu în sprijinul refuzului său ar reprezenta constituirea unei justiţii paralele puterii judecătoreşti, aşa cum este ea structurată în Constituţie. „Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii că, în România, există persoane/instituţii/autorităţi cărora nu le sunt opozabile hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele prevăzute de Constituţie şi de lege, deci care sunt mai presus de lege”, susţin judecătorii Curţii.
În consecinţă, Senatul, chemat să constate încetarea mandatului unui membru al său, nu poate decât să se supună atunci când există o decozie judecătorească, constatarea fiind un procedeu administrativ, nu un atribut exclusiv al aceste Camere a Parlamentului. „Senatul are obligaţia de a lua act de încetarea de drept a calităţii de senator a domnului Mircea Diaconu, potrivit celor statuate prin Sentinţa civilă nr.5153 din 16 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr.3104 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Plenul Senatului a respins, pe 30 octombrie, solicitarea ANI privind încetarea mandatului senatorului PNL Mircea Diaconu, ca urmare a deciziei definitive a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Înainte de decizia Senatului, Mircea Diaconu a spus că nu va mai candida pentru un nou mandat.
Pentru încetarea mandatului lui Mircea Diaconu s-au exprimat, prin vot secret electronic, 23 de senatori, în timp ce 32 s-au exprimat împotriva acestui demers, iar alţi 10 s-au abţinut. Este vorba de incompatibilitatea lui Mircea Diaconu, ca senator şi director de teatru, potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Crin Antonescu, liderul PNL, a anunţat luni că Mircea Diaconu nu va mai candida la alegerile parlamentare din decembrie.
Luni, senatorii au amânat pentru următoarea zi luarea unei decizii privind constatarea încetării mandatului de senator al liberalului Mircea Diaconu, după ce programul de lucru a fost depăşit în urma numeroaselor intervenţii, fie laudative fie purtate în contradictoriu.
După aproape două ore de discuţii, preşedintele de şedinţă, vicepreşedintele Dan Radu Ruşanu, a anunţat suspendarea şedinţei, fără a se da un vot privind punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări cu privire la o situaţie de incompatibilitate a senatorului PNL Mircea Diaconu.
Preşedintele Consiliului, Alina Ghica, a sesizat în 31 octombrie Curtea Constituţională privind conflictul între puterile statului în cazul Mircea Diaconu, respectiv între autoritatea judecătorească şi puterea legislativă, la solicitarea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI).
În sesizare, şeful CSM solicită Curţii să pronunţe o decizie prin care să constataţi existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între cele două puteri, în măsură să împiedice autoritatea judecătorească să-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale şi legale cu care a fost învestită, şi să dispună măsurile pe care le consideră necesare în vederea restabilirii ordinii constituţionale care trebuie să existe între autorităţile publice prevăzute în Titlul III din Constituţia României.
Alina Ghica arată că prin decizia definitivă din 21 iunie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul Mircea Diaconu a fost menţinut ca temeinic şi legal Raportul de evaluare întocmit de ANI, însă Senatul şi-a exprimat votul negativ privind punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, deşi prin aceasta se confirmase, irevocabil, starea de incompatibilitate a senatorului.