Leon Dănăilă a povestit despre marea foamete din 1946-1947, care a avut loc în zona Moldovei, în perioada stăpânirii sovietice, când, din cauza războiului și al restricțiilor impuse de invadatori, resursele de alimente deveniseră inexistente.
„M-am dus la cerșit pe malul Prutului, să mai iau ceva alimente, la noi oamenii mâncau coajă de copac, mureau zilnic câte 10 oameni, dar eu, cum eram mai solid, pe mine nu m-a afectat cu nimic, unii îmi mai aruncau o bucată de mămăligă pe geam, o ștergeam, o puneam în desagă. Munca de cerșit este foarte grea. Dacă nu ai proteine, oamenii mureau, se umflau, pielea lor crăpa, se infectau și mureau. Crăpau de foame. Țin minte că câteva cadavre au dispărut, unele cadavre erau furate și se mâncau.”, a povestit Leon Dănăilă, în cadrul unui podcast.
Unul dintre cei mai mari neurochirurgi din România a vorbit despre vremea când era doar un medic tânăr și a pus primul său diagnostic, care a salvat un pacient de la moarte.
„Am încercat și eu să fac niște lucruri mai deosebite, am examinat un pacient cu traumatism și am observat că are pareză și niște nervi afectați. Am observat că prezintă o serie de simptome care nu corespund traumatismului vertebro-medular. Am spus șefului de secție că eu cred că este o tumoră de trunchi cerebral. L-am operat, l-am deschis, era tumoare de trunchi cerebral, de atunci am lucrat doar pe cazuri de tumori cerebrale.” a declarat Leon Dănăilă.
„Am observat ca mortalitea operatorie la noi era foarte mare de 60% comparativ cu intervențiile din afară unde mortalitatea era de 3-4%. Am decis că trebuie să merg în vest să văd de ce au mortalitatea atât de mică. A trebuit să ajung membru de Partid ca să pot studia în străinătate și am cerut să merg în SUA, unde a luat naștere neurochirurgia. Am văzut că acolo se opera microscopic, încet nu ca la noi, unde medicul băga degetul si scotea tumoarea, iar pacientul murea din cauza hemoragiei.”, a menționat Leon Dănăilă.
În urma descoperirii unui diagnostic de tumoră de trunchi cerebral, Leon Dănăila a obținut foarte multă notorietate la vremea respectivă, fapt ce a generat și anumite invidii din partea medicilor cu mai multă experiență decât el. De aceea tânărul neurchirurg a fost mutat la o secție lipsită de resurse pentru a-l împiedica pe acesta să mai profeseze.
Cu toatea acestea Leon Dănăilă a declarat că a reușit să treacă peste toate greutățile și susține că își regăsește liniștea în îngrijirea pacienților.
„Nimic nu mi s-a părut greu și nimic nu m-a afectat. Nu țin un regim special, ține de rezistența genetică. Nu am ținut niciun fel de regim deosebit ca să mă păstrez. Bucuria mea e bucuria bolnavilor „, a mai declarat Leon Dănăilă.
Neurochirurgul a mai vorbit despre perioada pandemiei, când a profesat în spital unde erau internați pacienți ce sufeareau de Covid. Medicul este de părere că imunitatea fiecărui individ a jucat un rol foarte important în maniera în care oamenii au contractat virusul.
„În timpul perioadei de pandemie mergeam la spital unde erau pacienți infectați cu Covid, eu m-am spălat pe mâini și am purtat mască atât. Colegii mei mai tineri, medici asistente, s-au îmbolnăvit e o chestiune de imunitate. Spre exemplu frica, teama scad foarte mult imunitatea. Eu n-am avut niciodată de frică de nimic. Cu toate acestea fiecare, avem o imunitate diferită”
Leon Dănăilă susține că puterea gândului este una dintre cele mai fascinante surse de energie pentru care știința modernă încă nu dispune de mijloace pentru a o analiza.
„Einstein a spus că nimic nu depășește viteza lumini, eu zic că gândul depășește viteza lumini. Gândul conține niște neurounde pe care știința momentan nu le poate măsura.”, a afirmat Leon Dănăila.