Ortodoxe: Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare
Greco-catolice: Sf. cuv. Onofrei; Sf. cuv. Petru Atonitul
Romano-catolice: Inima Neprihănită a Mariei **; Sf. Gaspar, pr.
Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în jurul anilor 350-400, în pustiul Egiptului, potrivit crestinortodox.ro. După ce a fost botezat, a fost dus de tatăl sau la o mănăstire, pentru a crește în iubire de Dumnezeu. Mai târziu, părăsește mănăstirea și pleacă în deșert, unde ajunge la un bătrân sihastru. Acesta l-a învățat ce înseamnă viață în singurătate. După câteva zile, l-a condus la o peșteră spunându-i că acela este locul în care trebuie să se nevoiască. Bătrânul îl vizita o singură dată pe an. După ce a trecut la cele veşnice, Onufrie nu a mai avut contact cu niciun om.
Sfântul Onufrie s-a nevoit timp de 70 de ani, luptându-se neîncetat cu demonii și cu neputințele firii. După lupte cumplite purtate cu demonii tuturor ispitelor și după ce inima lui s-a întărit desăvârșit în dragostea pentru Dumnezeu, un înger al Domnului a început să-i aducă pâine. În afară de aceasta, lângă chilia lui a crescut un palmier care rodea curmale din belșug, și a început să izvorască și un fir bun de apă dulce, din care își putea potoli setea.
La un moment dat, la peştera lui ajunge Cuviosul Pafnutie cel Mare. Întrebat de Pafnutie cum s-a împărtășit în tot acest timp petrecut în pustie, Cuviosul Onufrie a răspuns că, în fiecare duminică, un înger al Domnului aducea fiecărui pustnic Trupul și Sângele Domnului. Au petrecut toată noaptea în rugăciune, iar în zorii zilei, bătrânul Onufrie i-a descoperit Sfântului Pafnutie că Dumnezeu l-a călăuzit până la peștera sa pentru a-i îngropa trupul, căci venise vremea să treacă la cele veșnice.
Cuviosul Onufrie s-a întins pe pământ și a murit. Mormântul său a fost săpat de doi lei. Îngropând cu cinste trupul Sfântului Onufrie, Avva Pafnutie s-a întors la Mănăstirea lui și le-a descoperit și celorlalți frați viața minunată a acestui mare sfânt.
Pentru că și-a petrecut aproape întreagă viață în pustiul Egiptului, a rămas în istora Bisericii drept pildă a sihastrilor.
O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“; ai lăsat rudeniile, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Moldovei. Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne răbdarea ta, Sfinte.
Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu. Ajută-ne să dobândim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile rele care se abat asupra noastră.
Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, sădește în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei în credință și a sfințeniei vieții. Ajută-ne cu rugăciunile tale să viețuim, oriunde, ca frații întru Hristos și să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate. Cel ce ai fost mult nevoitor și mult rugător, ajută pe cei ce se nevoiesc în împlinirea poruncilor lui Hristos în mănăstire sau în lume, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor. Amin.