Atrocităţile istoriei, Alexandru Moghioroş. Comunistul care a ordonat masacrarea tuturor cailor din România, iar apoi a dat timp de 50 de ani numele unei pieţe din Bucureşti

Între personajele aruncate la lada de gunoi a istoriei, Alexandru Moghioroş este o figură aparte. Nu numai că este exponentul analfabetismului ajuns în funcţii de decizie, dar măsurile sale demente au influenţat viaţa a milioane de oameni. Pe numele său real Mogyorós Sándor, acesta s-a născut în 1911 la Salonta. Anii de şcoală nici nu-l îndreptăţeau să viseze la o carieră politică, el având doar patru clase primare, dar s-a orientat rapid în viaţă şi a profitat de oportunităţi, la 18 ani înscriindu-se în Partidul Comunist Român.

Alexandru Moghioroş a avut un rol major în colectivizarea agriculturii, iar din ordinul său au fost arestaţi zeci de mii de chiaburi, ţăranii înstăriţi care deţineau pământuri. Evenimentul pentru care istoria îl păstrează în paginile sale s-a consemnat însă în 1957. În calitate de vicepremier în guvernul Chivu Stoica, el a ținut un discurs în care afirma că „Vacilor le sunt mâncate coarnele, de către cai”. Era o metaforă prin care încerca să explice că în România nu sunt suficiente taurine, pentru că, în opinia sa, cu fânul de cea mai bună calitate erau hrăniți caii. Rezolvarea problemei a fost una care i-a consternat pe contemporani și încă îi şochează pe cei care aud prima oară povestea chiar şi acum, după mai bine de şase decenii. La Întreprinderile Agricole de Stat s-a transmis ordinul să fie tăiați toți caii și să fie dați ca hrană la porci, iar oasele să fie aruncate în gropi cu var. Statisticile arată că au fost omorâți atunci aproximativ 800.000 de cai în România. În plus s-au desființat patru herghelii importante, cele de la Mangalia, Bonțida, Rușețu şi Făgăraș – ultima dintre ele faimoasă în toată Europa pentru caii lipițani.

Citeşte şi Victor Rebengiuc, despre Revoluţie: „A fost o mare păcăleală. Nu au dispărut nici securiştii, nici comuniştii”

În toată ţara erau 16 herghelii şi 12 depozite de armăsari. La unele s-au adus porci şi vaci, alături de caii de rasă. La măcelării a început să se vândă carne de cal, chiar dacă nu intra în obiceiurile de consum ale românilor. A fost interzisă cultivarea ovăzului – sursa principală de hrană pentru cai, aceste animale fiind, pur și simplu, lăsate să moară de foame. „Lucrătorii din CAP-uri furau mâncarea de la alte animale, ca să le dea cailor”, cu riscul de a ajunge la închisoare, spun martorii acelor vremuri, potrivit site-ului amintiridincomunism.wordpress.com.

Alte articole

EXCLUSIV Viața în clandestinitate în perioada comunismului. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Bunicul celebra Sfânta Liturghie pe masa pe care luam prânzul, dar cu mare prudență. Securitatea ne fila continuu”

Ministrul Educației anunță introducerea unei noi materii școlare. Va fi studiată la liceu și la seral

Pentru ca sarcasmul istoriei să fie complet, nu trebuie să trecem cu vederea că Alexandru Moghioroș a scris şi o carte. Se intitulează „Episoade din anii eroicelor lupte ilegale ale Uniunii Tineretului Comunist”, apărută la Editura Partidului Muncitoresc Român, în anul 1949. Numărul de pagini este comparabil cu al unei broşuri, 15.

Citeşte şi Senatoarea Diana Şoşoacă, un copil rebel şi cu spirit combativ: „Dacă te luai de vreun prieten de-ai mei, jar mâncai. Nu purtam bentiţă, umblam cu matricola ruptă şi cu sarafanul despicat în părţi”

Din fericire, românii au fost scutiţi de „geniul” organizatoric al lui Moghioroş când acesta abia trecuse de 50 de ani şi părea că mai are multe de spus în politică. Declinul său a început după refuzul de a se implica în destituirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din funcția de prim- secretar al partidului, iar pe 8 decembrie 1967 a fost eliminat definitiv de pe scena politică, de Nicolae Ceaușescu.

Alexandru Moghioroş a murit de cancer în 1969, iar un an mai târziu numele Alexandru Moghioroș a fost dat unor străzi din municipiile București și Cluj. Cu timpul, în Capitală, şi parcul aferent srăzii a purtat numele Moghioroş, dar ce este mai grav e că această atrocitate istorică a dăinuit aproape trei decenii şi după Revoluţie. Abia în 2018, Consiliul General al Municipiului București a decis schimbarea numelui străzii, iar în locul statuii acestuia a fost amplasată cea a fostei luptătoare anticomuniste Elisabeta Rizea.