Oamenii de stiinţă au folosit depresiunile picăturilor pentru a calcula cât de repede se deplasau atunci când atingeau pământul. Acest lucru le-a permis să determine densitatea aerului în cele mai vechi timpuri.
Această abordare „paleobarometrică”, dezvăluită la reuniunea de toamnă a Uniunii de Geofizică Americană (AGU), va contribui la limitarea modelelor care încearcă să simuleze condițiile în vremurile arhaice.
Acum 2.7 miliarde de ani, Pământul era foarte diferit de planeta pe care o știm astăzi.
Pământul se rotea mult mai rapid, Luna era mai aproape și Soarele era mult mai slab. Și nu existau animale sau plante pe atunci. Aerul era pur și simplu irespirabil.
„Era, probabil, destul mult azot în atmosferă, ca și astăzi, dar nu exista oxigen”, a explicat Sanjoy Som, de la NASA Ames Research Center, potrivit BBC.
„Oxigenul a fost probabil înlocuit de gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon și metanul. Munca mea paleobarometrică nu poate să arate exact ce gaze erau, dar îi va ajuta pe cei care încearcă să determine compoziția atmosferică, oferindu-le o constrângere”, a declarat Sanjoy.