Bud Caldweel și-a pierdut soția, pe Betty, cu o săptămână înainte ca ea să împlinească 80 de ani. Cei doi au avut un mariaj lung și fericit.
Moartea soției a venit ca un șoc puternic pentru Bud Caldweel. Din dorința de a fi cât de aproape poate de Betty, chiar și după moarte, bătrânul și-a promis că va merge în fiecare zi în parc să-i lase flori. Betty avea o bancă preferată în parc de unde a rămas cu o mulțime de amintiri frumoase, așa că acela a devenit locul în care Bud îi lăsa zilnic o margaretă și un penny.
A decis acest lucru fiindcă soția lui avea două melodii preferate despre margarete și penny: „Daisy a day” și „Pennies from Heaven”.
Totuși, atunci când a venit iarna, Bud s-a confruntat cu un mare obstacol, și anume stratul gros de zăpadă depus pe jos, care l-a împiedicat să ajungă la banca soției. Mergea zi de zi până la marginea parcului, însă fără a putea ajunge la bancă.
Într-o altă zi, a găsit o potecă deszăpezită și a putut ajunge în locul lui preferat. Pe bancă a găsit un buchet proaspăt de margarete. Ulterior a aflat că doi angajați ai serviciului de administrare a parcului, care îi știau obiceiul bătrânului, s-au gândit să-i dea o mână de ajutor și să ducă mai departe gestul din dragoste al acestuia.
Bud a mărturisit că nu va uita niciodată ce au făcut angajații parcului pentru el. Apoi, el și-a reluat obiceiul zilnic de a merge să ducă flori marii sale iubiri.