Reuşita cercetătorilor americani reprezintă un pas major făcut în procesul de concepere a protezelor controlate prin intermediul gândurilor, cu care ar putea fi echipaţi pacienţii paralizaţi (în urma unor accidente, atacuri vasculare cerebrale etc.) sau amputaţi, informează AFP. Studiul savanţilor americani a fost publicat în revista medicală britanică The Lancet.
Oamenii de ştiinţă se interesează de multă vreme de o astfel de interfaţă creier-maşină, care, prin intermediul unor electrozi fini implantaţi în corp, poate să detecteze semnalele electrice emise de partea din creier asociată cu mişcările membrelor.
Aceste semnale sunt transcrise în limbaj informatic cu scopul de a acţiona proteza (mâna artificială).
Spre deosebire de alte sisteme, echipa de cercetători americani de la Universitatea Pittsburgh din statul Pennsylvania a avut o abordare complet diferită, folosind un model de algoritm (program) informatic care imită foarte bine maniera în care un creier sănătos controlează mişcările membrelor, a explicat Andrew Schwartz, profesor de neurobiologie la Universitatea Pittsburgh.
Rezultatul a fost o mână robotizată care poate fi mişcată mult mai precis şi de o manieră mai naturală decât modelele precedente.
În luna februarie, cercetătorii din Pittsburgh au implantat două reţele de microelectrozi în cortexul motor stâng al unei femei în vârstă de 52 de ani devenită tetraplegică (paralizie a celor patru membre) din cauza unei maladii neurodegenerative cu care fusese diagnosticată cu 13 ani înainte.
La două săptămâni după operaţie, proteza a fost conectată, iar pacienta a intrat într-un program de 14 săptămâni de antrenament (prinderea unor obiecte, aşezarea unor cuburi etc.). Încă din a doua zi, ea a putut să mişte acea mână artificială prin intermediul gândurilor.
La finalul programului, pacienta a putut să îndeplinească diverse sarcini cu o rată de succes ce ajungea la 91,6 % şi mult mai repede decât o făcea la începutul testului.
În următoarea etapă, cercetătorii americani vor să integreze senzori care să îl ajute pe pacient să simtă diferenţa dintre rece şi cald şi să folosească o conexiune fără fir, de tipul wi-fi, pentru a conecta creierul la proteză.