Ion Cristoiu, reacţie neaşteptată după respingerea Guvernului USR. „Pentru Dacian Cioloș, căderea în Parlament este o mare victorie”

Cu toate că nu a obţinut votul de încredere din partea Parlamentului, Dacian Cioloş ar putea să se afirme ca lider al Dreaptei, total independent de Klaus Iohannis, precizează Ion Cristoiu.

Citeşte şi: Nicolae Ciucă, propunerea de premier a PNL. Va fi guvern minoritar PNL – UDMR, cu sprijin PSD

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Guvernul Dacian Cioloş a căzut la votul de investire în Parlament.

Alte articole

Anunţ oficial de la Guvern. Ajutorul de 500 de lei se plăteşte de luni, sunt 650.000 de beneficiari

Marcel Ciolacu, veste bună pentru românii care obţin şi alţi bani decât salariul de pe cartea de muncă

Căderea a fost atît de sigură înainte cu mult de ziua votului, încît eşecul USR n-a fost o ştire.

O ştire era dacă Guvernul Cioloş trecea de Parlament.

În aceste condiţii, rămîne mai departe un mister decizia lui Klaus Iohannis de a-l desemna pe Dacian Cioloş pentru formarea noului Guvern ştiind sigur (evoluţia evenimentelor confirmă că ştia) că va eşua. Pînă la lămurirea misterului, altfel spus pînă cînd Klaus Iohannis îşi va scrie memoriile (cărţile tipărite pînă acum sub semnătura sa n-au nici o legătură cu memoriile, sînt simple broşuri electorale) să consemnăm că perioada dintre 10 octombrie şi 20 octombrie 2021, dintre desemnarea şi căderea în Parlament a fost una benefică pentru Dacian Cioloş. S-a înţeles Dacian Cioloş cu Klaus Iohannis pentru a primi o desemnare condamnată din start la eşec? I-a întins Klaus Iohannis o capcană lui Dacian Cioloş? Sau Dacian Cioloş i-a întins lui Klaus Iohannis o capcană în capcană? Importante pentru Istoria secretă a acestor vremuri, întrebările sînt neimportante pentru ceea ce s-a întîmplat între 10 octombrie şi 20 octombrie 2021.

Şi anume afirmarea pe scena politică a unui concurent însemnat al lui Klaus Iohannis la ipostaza de lider al Dreptei.

Din 2015, de cînd a ajuns preşedinte, Klaus Iohannis şi-a făcut un obiectiv din pustiirea scenei noastre politice. Orice politician mai acătării, pe care românii îl puteau contrapune politicianului mediocru Klaus Iohannis a fost eliminat de pe scena politică. Liviu Dragnea a ajuns la puşcărie. Victor Ponta a căzut din funcţiile de premier şi preşedinte de partid. Călin Popescu Tăriceanu a fost anihilat cu dosare penale. Traian Băsescu, dintre cei la care era raportat în chip fatal Klaus Iohannis, a fost pus la punct prin tîrîrea fiicei prin anchete şi procese şi, în cele din urmă, prin scoaterea la lumină a unui dosar care şedea prin sertare demult ştiute. Personalităţile din afara scenei politice au fost şi ele îndepărtate de pe scena publică. Florian Coldea a fost trecut în rezervă cu şuturi în fund, Codruţa Kovesi a fost debarcată de la şefia DNA. Unele personalităţi s-au retras ele însele: Dacian Cioloş a plecat la Bruxelles. Altele s-au transformat în slugi ale lui Klaus Iohannis. Ludovic Orban, de exemplu. Cînd acesta a dat semne de independenţă, Klaus Iohannis a răsturnat ţara cu fundu-n sus pentru a-l debarca de la şefia PNL. Florin Cîţu a fost preferat de Klaus Iohannis pentru că şi dacă ar fi vrut, Florin Cîţu n-ar fi reuşit să fie altceva decît o personalitate interimară. Sînt şi personalităţi care au evitat o confruntare directă cu Klaus Iohannis. Marcel Ciolacu, de exemplu. Preşedintele Klaus Iohannis s-a simţit concurat, mai ales din partea Dreaptă a scenei politice. De la alegerile prezidenţiale, cînd lui Dan Barna i s-a aranjat un frumos eşec în primul tur (Klaus Iohannis n-a riscat să-l întîlnească în turul al doilea), Klaus Iohannis n-a avut concurent pe partea Dreaptă a scenei politice.

Alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020 au fost – oricît ar părea de ciudat – favorabile lui Klaus Iohannis. Dacă PNL cîştiga cu 40%, Ludovic Orban – premier şi preşedinte al PNL – s-ar fi lansat ca principal concurent al lui Klaus Iohannis. Şi din cîte s-a văzut în ultimul timp, cînd Ludovic Orban şi-a cîştigat independenţa faţă de Cotroceni, l-ar fi îngenuncheat pe Klaus Iohannis. Împărţirea electoratului cu USRPLUS de către PNL a fost unul dintre obiectivele lui Klaus Iohannis. Nici PNL, nici USRPLUS nu-l puteau refuza în dorinţa de a avea Guvernul Meu, Parlamentul Meu. Cele opt luni care au trecut de la investirea Guvernului Cîţu au conturat o Coaliţie de Centru-Dreapta despre care Klaus Iohannis putea spune că e Coaliţia mea. Cu un premier de turtă dulce în persoana lui Florin Cîţu, Klaus Iohannis convoca miniştrii la Cotroceni, unde funcţiona adevăratul Guvern, îi muştruluia, le trasa sarcini. Şi asta în prezenţa premierului, care-şi nota conştiincios într-un caiet ce i-a zis Klaus Iohannis ministrului că trebuie să facă. Acestei practici anti-constituţionale nu i s-a opus USRPLUS. Cu un Dan Barna lipsit de personalitate, miniştrii USRPLUS s-au manifestat ca Miniştrii Mei ai lui Klaus Iohannis.

Prima Criză din Coaliţie – cea numită Vlad Voiculescu – şi-a avut cauza în obsesia lui Klaus Iohannis de a nu fi concurat pe partea Dreaptă. Vlad Voiculescu devenise rapid o vedetă a electoratului de Dreapta, a celui tînăr îndeosebi. Revocarea lui Vlad Voiculescu a avut drept scop scoaterea de pe scenă a unui concurent. Cea de a doua Criză – din 1 septembrie 2021 – a fost provocată tot de obsesia lui Klaus Iohannis de a avea în persoana miniştrilor simple rotiţe dinţate. Încă din ianuarie 2021, Stelian Ion a pornit o campanie pe cont propriu pentru reformarea Justiţiei. Justiţia e un domeniu care l-a făcut pe Klaus Iohannis vedetă a Dreptei. Şi deodată în partea Dreaptă apare un politician care nu-şi ascunde scopul de a reforma el Justiţia. Fireşte, picătura care a umplut paharul a fost chestia cu procurorii. Klaus Iohannis i-a ordonat bietului Florin Cîţu să-l revoce cu orice preţ nu pentru că se temea că se va ajunge la inculparea sa, ci pentru că Stelian Ion nu i se ploconise în public. La Marius Tucă Show, răspunzînd unei întrebări venite din partea mea, Liviu Dragnea a dezvăluit, în chip senzaţional, felul de a fi preşedinte al lui Klaus Iohannis. Pentru Klaus Iohannis nu există cuvîntul Se discută. Există doar cuvîntul Se execută. A fost şi motivul marii supărări pe Dacian Cioloş. Mai întîi, pentru că acesta n-a executat ordinul de a candida din partea PNL în 2016. Apoi, pentru c-a îndrăznit ulterior să facă o observaţie critică în public despre Klaus Iohannis.

Alegerile din USRPLUS i-au făcut lui Klaus Iohannis o mare surpriză prin victoria lui Dacian Cioloş. Preferatul lui era Dan Barna.

Şi nu pentru că Dan Barna ar fi fost de slugărnicia lui Florin Cîţu, ci pentru că Dan Barna nu va reuşi niciodată să fie o vedetă a Dreptei, veritabil concurent al lui Klaus Iohannis.

Pentru Dacian Cioloş victoria n-a fost deplină. În conducerea colectivă a USR, sînt oamenii lui Dan Barna. Venit de la PLUS, un partid pînă atunci anexă a USR, pe Dacian Cioloş îl aştepta o luptă grea pentru a se impune ca preşedinte al USR.

A avut noroc.

Un noroc chior.

Lui Klaus Iohannis îi trebuia un Guvern care să cadă pe bune la prima trecere prin Parlament. Dacă desemnat era alt lider PNL decît Florin Cîţu, s-ar fi simţit imediat comedia.

Desemnarea lui Dacian Cioloş a servit şi altor scopuri decît Căderea pe bune a primului Guvern:

a) A dovedit electoratului de Dreapta că preşedintele ştie să fie echidistant în bătălia dintre PNL şi USR.

b) A arătat electoratului de Dreapta că USR e o formaţiune izolată pe scena politică.

c) Şi pe fondul Pandemiei, a creat condiţiile pentru ca PSD, invocînd Salvarea patriei să poată justifica electoratului de Stînga un concubinaj cu PNL.

Aşa cum arătam într-un alt comentariu, şi în acest caz a funcţionat Legea consecinţelor negîndite. În chip fatal, fără să fi dorit asta Klaus Iohannis, perioada 10 octombrie 2021 – 20 octombrie 2021 a propulsat pe scena politică, ba chiar şi pe scena publică, o personalitate care îl eclipsează pe Klaus Iohannis ca lider al Dreptei.

În toată această perioadă românii au putut să vadă, afirmat ca personalitate de Dreapta, un politician calm, cumpătat, care nu şi-a pierdut o clipă cumpătul, ţinînd conferinţe de presă, vorbind în public. O personalitate de Dreapta total diferită de Klaus Iohannis şi de Florin Cîţu.

Alcătuind Programul de Guvernare, desemnînd miniştrii, Dacian Cioloş s-a afirmat definitiv ca preşedinte al USR. Nimeni n-ar crede de acum încolo că e un preşedinte fără putere. Nu doar în partid, dar şi în opinia publică Dacian Cioloş s-a afirmat ca preşedinte al USR. Fostul preşedinte – Dan Barna – a trecut în plan secund.

Nu ştiu dacă Dacian Cioloş a premeditat aceşti paşi cînd s-a autopropus premier. Cunoscuţii susţin că n-a jucat o comedie, că e genul de om care îşi ia în serios orice misiune asumată sau primită.

Sigur e că între 10 octombrie şi 20 octombrie 2021, pe partea Dreaptă a scenei politice şi chiar pe întreaga scenă politică, s-a ivit un mare concurent al lui Klaus Iohannis.

Fără a sări calul precum Ludovic Orban, Dacian Cioloş s-a manifestat ca un lider de Dreapta, total independent de Klaus Iohannis.

Fie şi din acest punct de vedere Dacian Cioloş merită aplauze.

În toată această perioadă el a reuşit să ţină un echilibru perfect între respectul cuvenit şefului statului şi evitarea oricărui gest de slugărnicie.

Toate cîştigurile dobîndite de Dacian Cioloş în această perioadă s-ar fi făcut praf şi pulbere dacă Guvernul USR trecea în Parlament.

Confruntat cu o Românie a unui stat eşuat, cu o minoritate în Parlament, cu boicotarea de către Sistemul lui Klaus Iohannis, Dacian Cioloş ar fi fost scos de la Putere după trecerea crizelor.

Şi nu numai de la Putere, dar şi din politică.

Norocul, marele lui noroc:

A căzut în Parlament.

Căderea în Parlament e un eşec doar aparent pentru Dacian Cioloş.

În realitate e o mare victorie.”

Citeşte şi: Dacian Cioloş, despre consultările de joi cu Klaus Iohannis: „Aşteptăm ca şi celelalte partide să-şi asume responsabilitatea”