Alina Pușcău, mărturisiri cutremurătoare despre lupta cu COVID-19. Alina Pușcău a trecut prin momente dramatice după ce a fost depistată pozitiv cu COVID-19. Starea de sănătate a vedetei s-a agravat rapid și a ajuns să vadă moartea cu ochii!
Alina Pușcău a povestit tot ce i s-a întâmplat în aceste săptămâni la „Teo Show”, unde a dezvăluit și de la cine a luat Covid-19. „Sunt bine, încep să îmi revin, doar ce am venit de la mama. Am fost la mama două săptămâni, ea a avut grijă de mine și acum câteva zile am ieșit din carantină. A fost cea mai grea perioadă din viața mea, niciodată nu m-am simțit atât de bolnavă. Corpul meu simțeam că a decedat, am intrat în panică pentru că eram singură, nu am avut familia lângă mine. Ea (n.r. – prietena ei) avea COVID și nu știa și așa am luat, în casa mea. Începusem să tușesc, să mă doară în gât, să am frisoare, nu îmi înțelegeam corpul. Seara am făcut febră, simțeam că îmi ard plămânii, simțeam o apăsare în piept, dureri de cap îngrozitoare, dureri de stomac. Mă ustura stomacul, îmi curgea sânge din nas, vărsam. Nu puteam să mă ridic din pat, mă țineam de ceva ca să mă duc la toaletă. A fost un coșmar pentru mine”, a spus Alina Puşcău.
„Îmi era teamă că o să mor în spital, că dacă ajung în spital nu o să am nicio șansă și am zis că mai bine stau acasă. Dar corpul meu devenise și mai infectat și mai slăbit, nu puteam să mă mișc pur și simplu. Am chemat salvarea. Îmi era rău de tot și am vomitat și am început să mă simt mai bine. Prima dată a venit salvarea, m-au întrebat dacă vreau să mă duc la spital, am spus că nu. M-au întrebat ce tratament iau, au spus că este tratamentul foarte bun, au luat niște date și au plecat. M-am întors în pat. Seara, din nou, dureri de cap îngrozitoare, nici nu puteam să mă uit la televizor, ceva de necrezut. 24 din 24 de ore mă durea capul și nu se oprea”, a mai spus vedeta.
Alina Pușcău a declarat că experiența prin care a trecut a lăsat traume adânci în sufletul ei şi a mărturisit, cu lacrimi în ochi, că și mama ei își pierduse speranța: „Credeam că o să mor. Și mama la fel, aștepta să primească telefon că nu mai… Pentru că i-am spus că nu mai pot de dureri și nu mai vreau să fiu în durerea asta. Nici nu mai puteam să conștientizez ce se întâmplă cu mine. Am fost la spital, m-a luat salvarea. Mi-au pus tot felul de întrebări, eu nici nu puteam să vorbesc. Chiar și acum când respir, nu pot să respir foarte profund. Am intrat în panică rău de tot, am zis că viața mea se termină. Am încercat să respir profund. Dacă eu nu mă trezeam, pe mine mă găseau în casă moartă. Poți să mori în somn. Mama credea că o să mor. Când am fost la ea mi-a spus: eu nu credeam să o să trăiești!”.