CTP spune că ştirea săptămânii se impune, nu o alegi tu ca jurnalist. Gazetarul este de părere că moartea lui Petrică Mîţu Stoian a fost ştirea care i-a interesat cel mai mult pe români în această săptămână.
Gazetarul a făcut o analiză privind mecanismele psihologice care îi fac pe oameni să fie atât de interesați de moartea unei persoane celebre.
„Domnul Mîțu, care a murit. A murit în spital, fapt trist, se investighează cazul, o să vedem dacă este vorba de malpraxis acolo, dacă este vorba de o măsură medicală neprofesionistă care a dus la moartea domnului Cîțu, pardon, a domnului Mîțu. Deși domnul Cîțu este mort politic în momentul de față. Aș fi curios să văd primul sondaj de opinie în ceea ce-l privește.
De o săptămână, însă, ocupă ecranele acest tragic incident cu dl. Mîțu. Și m-am întrebat: domnule, dacă era vorba de un simplu cetățean, care tot așa, murea după ce ieșea din camera hiperbarică, ar fi fost o știre rulată o săptămână pe ecran? Nu! Deși era un om care murea în aceleași condiții. De ce știrea aceasta a fost rulată?
Pentru că dl. Mîțu este o persoană cu vizibilitate din zona culturii populare – muzica populară, muzica ușoară, sportivi și alte persoane de felul acesta, care sunt vizibile. Și atunci, știrea face audiență, lumea se uită, e interesată. De ce e interesată? M-am întrebat. Am făcut niște raționamente de felul acesta și când a murit prințesa Diana.
Este interesată, pentru că, de fapt, mai mult sau mai puțin subconștient, oamenii au un sentiment de ușurare, cumva un sentiment nemărturisit, subconștient, acolo zace, în adâncul ghețarului freudian, jos, un sentiment de „bine că i se poate întâmpla și unui ins de felul acesta”. Țineți minte o telenovelă, Și bogații plâng? Titlul acesta – „Și bogații plâng”. Se hrănesc urmărind vulnerabilitatea celor care par intangibili față de ei, care sunt simpli cetățeni, nu apar la televizor, nu au popularitate. Oamenii aceștia cu vizibilitate mare de obicei au și bani mai mulți, au o situație materială mai bună decât simplul cetățean și atunci există o bucurie, acolo, ascunsă undeva înlăuntrul omului, că iată, și ăstuia i se poate întâmpla, nu e ferit de moarte, și cumva asta îl mai ogoiește pentru viața lui care e departe de a fi atât de strălucitoare și de plină ca a unei vedete.
Nu e deloc plăcut ce spun acum, dar poate vă gândiți dacă nu cumva există un sâmbure de adevăr în ceea ce spun. E vata din nas, asta este. Când se înmormântează o vedetă, toată lumea se duce ca să vadă dacă i-a băgat vată în nas. Ce înseamnă vata din nas? Înseamnă coborârea. Înseamnă coborârea persoanei respective, prin moarte, la nivelul nostru, al ăstorlalți, al simplilor cetățeni. Și asta îi face pe oameni să se simtă într-un fel, nemărturisit, bine.
Dacă trecem la domnul Cîțu, suntem în ceea ce se cheamă ferpar, așa se numea rubrica de la România liberă dinainte de 1989, unde erau unii care stăteau și căutau nume. Așteptau de ani de zile să-l găsească pe ăla mort. Lumea voia să știe cine a mai murit. Și aici e o bucurie interioară: uite, domnule, ăla a murit, îl știam eu demult, și eu trăiesc! Am fost colegi de generație. Este bucuria de a supraviețui, aceia nefiind neapărat dușmani ai respectivului. Nu mai vorbesc de dușmani – că sunt unii care aplică proverbul chinezesc: dacă stai suficient de mult pe malul apei, vei vedea trecând cadavrul dușmanului tău”, a continuat Cristian Tudor Popescu. „Am intrat prin mațele creierului uman acum, și ăla gros, și ăla subțire, ceea ce nu e plăcut, ca orice operație dintr-asta în intestine”, a spus Cristian Tudor Popescu la Digi24.