Sodoma și Gomora. Legenda celor două orașe asupra cărora Divinitatea trimite nori de „foc și pucioasă” pentru a-i pedepsi pe locuitorii lipsiți de moralitate, este unul dintre cele mai cunoscute mituri din Biblia ebraică.
Povestea cetăților Sodoma și Gomora este descrisă în Biblie, în Quoran și menționată în Noul Testament, astfel învățăturile acestui mit stă la baza celor trei mari religii ale lumii, iudaism, creștinism și islamism.
Biblia iudaică povestește în Cartea Genezei cum Dumnezeu îi dezvăluie lui Avraam că Sodoma și Gomora vor fi distruse pentru păcatele lor grave (18:20).
Avraam pledează pentru viețile oamenilor drepți care trăiesc acolo, în special pentru viața nepotului său, Lot, și a familiei sale. Avraam pare să negocieze cu Dumnezeu pentru salvarea cetățenilor onești din cele două orașe.
Dumnezeu este mai întâi de acord să cruțe orașele dacă pot fi găsiți 50 de oameni drepți, iar în cele din urmă, pactul este stabilit doar pentru 10 oameni drepți din cele două cetăți (18:23–32).
Divinitatea trimite doi îngeri cu înfățișare umană lui Lot în Sodoma, însă cele două entități sfinte sunt întâmpinate de o mulțime ticăloșită care cere „nou veniți”.
Lot oferă gloatei pe fiicele sale în schimb, dar acest lucru nu face decât să înfurie și mai mult mulțimea, care este apoi orbită de oaspeții angelici (19:1–11).
Găsind doar pe Lot și familia ca fiind singurii oameni „virtuoși” dintre locuitori, îngerii îl avertizează pe Lot să evacueze rapid orașul și să nu se uite în urmă. În timp ce Lot și familia sa fug de distrugere, soția acestuia se uită înapoi către oraș și este transformată într-un stâlp de sare (19:12–29).
Natura exactă a răutății blestemate a orașelor a fost subiect de dezbatere pentru istorici, oameni de știință și psihologi.
În mod tradițional, legenda orașelor Sodoma și Gomora a fost folosită de-a lungul vremii ca un pretext pentru a desemna homosexualitatea ca un păcat.
O lectura mai atentă a textului scoate la iveală câteva aspecte legate de moralitatea decăzută a locuitorilor, ce nu au de-a face neapărat cu orientarea sexuală, ci mai degrabă cu un act sexual neconsimțit și violența sălbatică.
Mulțimea de oameni care abordează îngerii îi spune lui Lot: „Unde sunt oamenii care au venit la tine în seara asta? Adu-i la noi ca să îi cunoaștem” (Geneza 19:5). Acest lucru a fost mult timp interpretat ca o „cunoaștere carnală” și mulți cred că homosexualitatea larg răspândită a locuitorilor este cea care câștigă distrugerea lor.
Totuși alte referințe biblice la Sodoma și Gomora, inclusiv Iuda 1:7, pun accent mai degrabă pe imoralitatea violentă descrisă ca „pofta nefirească”, și „lucruri abominabile”.
Experții în studii comportamentale atrag atenția și asupra atitudinii lui Lot în această situație care își oferă propriile fiice, aflate la vârste fecioriei, pentru a fi supuse abuzurilor mulțimii. Psihologii atrag atenția a unei mentalități viciate din partea lui Lot, care alege să-și sacrifice propriile copile, deși Divinitatea nu-i ceruse această jertfă. Concluzia pishologilor și a sociologilor este că și Lot era influențat de imoralitatea și sadismul locuitorilor din Sodoma.
Studiile moderne, în special în iudaism și anumite ramuri ale creștinismului, au sugerat că lipsa oricărui reper moral al locuitorilor și comportamentul de o violență extremă îl jignește pe Dumnezeu și nu homosexualitatea.
Conform acestui punct de vedere, cererile mulțimii de a „abuza” oaspeții angelici dezvăluie agresivitatea adânc înrădăcinată a locuitorilor din Sodoma și este menită a fi în contrast izbitor cu ospitalitatea plină de har oferită acelor străini atât de Avraam, cât și de Lot.
Într-adevăr, Avraam și Lot i-au primit cu generozitate și i-au hrănit pe străinii angelici, Avraam cu un vițel ales special pregătit (18:7–8) și Lot cu un ospăț și o invitație la odihnă pentru noapte (19:2–3). Pentru a susține această afirmație, unii citează cuvintele lui Isus din Matei 10:14–15.
„Dacă cineva nu vă va primi sau nu vă va asculta cuvintele, scuturați-vă de praful de pe picioare când părăsiți casa sau orașul respectiv. Adevărat vă spun că va fi mai bine pentru țara Sodomei și Gomora în ziua judecății decât pentru acea cetate”
Aici, Hristos sugerează că păcatul grav al Sodomei și Gomorei și al oricăror orașe care îi refuză pe ucenicii Săi este cel al „lipsei de ospitalitate”, înțeleasă ca un refuz al învățăturii mesianice, prezentă și în alte religii dinaintea creștinismului, cum ar fi budismul. În Ezechiel 16:49 este menționat refuzul locuitorilor de a avea grijă de cei săraci în ciuda prosperității lor, ceea ce este considerat o dovadă în plus că homosexualitatea nu este cauza condamnării lor, notează britanica.com.
Sodoma și Gomora sunt probabil situate în apropierea apelor puțin adânci de la sud de Al-Lisān, o fostă peninsulă din partea centrală a Mării Moarte din Israel, care acum separă complet bazinele de nord și de sud ale mării.
Sodoma și Gomora se presupune că au fost distruse în jurul anului 1900 î.Hr. de un cutremur în zona Mării Moarte a Sistemului de Rift din Africa de Est, unde există o o ruptură geologică care se extinde spre sud de la valea râului Iordan în Israel până la sistemul râului Zambezi din estul Africii.
Dovezile arheologice indică faptul că zona a fost cândva fertilă, în epoca bronzului mijlociu (c. 2000–c. 1550 î.Hr.), cu apă dulce care curgea în Marea Moartă în cantități suficiente pentru a susține agricultura. Din cauza pământului fertil, Lot a ales zona cetăților din Valea Siddim (Marea Sărată sau Marea Moartă) pentru a-și pășuna turmele. Atunci când s-a produs distrugerea catastrofală, petrolul și gazele existente în zonă au contribuit probabil crearea unei atmosfere de „foc și pucioasă”.
Har Sedom (în arabă: Jabal Usdum), sau Muntele Sodoma, la capătul de sud-vest al mării, reflectă numele Sodomei. Actualul sit industrial din Sedom, Israel, pe malul Mării Moarte, este situat lângă presupusul sit Sodoma și Gomora.