Japonezul foloseşte un software care interpretează desenele bi-dimensionale drept obiecte tri-dimensionale. Câteodată, software-ul refuză desenele originale pentru că sunt imposibile, dar nu întotdeauna.
„Câteodată acest program a transformat aceste obiecte în obiecte reale şi aşa am descoperit că unele obiecte imposibile nu sunt, de fapt, imposibile – ele chiar pot fi construite 3D”, explică profesorul.