Sergiu Nicolaescu a avut o viaţă palpitantă. Experienţele regizorului cu armele au început încă din copilărie.
„Când aveam 14-15 ani, era o joacă. Mă jucam cu revolverul respectiv, nu mai ştiam nici unde este pus cartuşul… şi îl duceam la tâmplă şi apăsam. Să ne fie clar: cine mă crede, mă crede, cine nu mă crede, să fie sănatos!”, a spus Nicolaescu într-un interviu recent.
Regizorul spune că toată viaţa lui i-a plăcut să fie implicat în astfel de „jocuri”.
„Şi acum câţiva ani, trei ani, venea spre mine o locomotivă cu un tren, eu fiind pe mijlocul căii ferate. M-am uitat la tren, la locomotivă, care se apropia, se apropia şi… mi-a plăcut. Ce vreţi să fac, am şi eu o fire! (…) În ultima clipă, absolut ultima clipă, când locomotiva mi-a atins hainele, am sărit. Lucruri de genul acesta am făcut şi voi face toată viaţa mea…”, spune Nicolaescu.
Această atitudine l-a ajutat să depăşească multe momente grele, spune Sergiu Nicolaescu, mai ales în timpul operaţiei dificile recente pe care a suferit-o.
„Eu învinsesem tot ce am întâlnit în viaţă şi am întâlnit moartea de multe ori, o câştigasem. Aveam încredere! Până la urmă am învăţat să merg, am învăţat să vorbesc. Şi m-am întors la munca mea!”, spune regizorul.
Sergiu Nicolaescu spune că tot ce îşi doreşte acum este să facă filme în linişte. El se află în continuare internat la spital, după ce a fost operat de peritonită.