Conform primelor informaţii, înaltului ierarh i s-a făcut rău în drum spre Panciu, în timp ce se deplasa la Mănăstirea Brazi.
Imediat, la faţa locului a fost chemată ambulanţa, prin intermediul Serviciului Unic de urgenţă 112, iar arhiepiscopul Epifanie Norocel a fost transportat la spitalul din Panciu, unde medicii au încercat resuscitarea acestuia, însă înaltul ierarh a murit, decesul fiind constatat în jurul orei 19.45, potrivit reprezentanţilor Serviciului Judeţean de Ambulanţă Vrancea şi Poliţiei locale.
Arhiepiscopul Epifanie Norocel împlinise 80 de ani la jumătatea lunii decembrie 2012.
Potrivit unor surse medicale, citate de Mediafax, Înalt Preasfinţitul Epifanie Norocel a încetat din viaţă din cauza unei suferinţe cardiace mai vechi.
Patriarhia Română a precizat că până la alegerea noului ierarh titular al acestei eparhii, locţiitor de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei va fi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în calitate de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, „care va fi pomenit la sfintele slujbe, ca Locţiitor de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, în toate bisericile şi mănăstirile din cuprinsul acestei arhiepiscopii”, potrivit unui comunicat.
Născut la data de 14 decembrie 1932, în localitatea suceveană Mălini, Epifanie Norocel a fost în Mănăstirea Râşca, din judeţul Suceava, între 1948 şi 1950, fiind tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ şi hirotonit ierodiacon în 1953.
IPS Epifanie a făcut studii la Seminariile teologice din Mănăstirea Neamt (1951-1955) şi Curtea de Argeş (1955-1956), la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1957- 1959) şi la Academia Teologică din Sofia (1959-1961), unde a obţinut licenţa.
Înaltul ierarh a făcut cursuri de doctorat specialitatea Istoria bisericească universală la lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti (1961 – 1962), Ia Academia duhovnicească din Moscova – Zagorsk (1962 – 1964), şi din nou la Bucureşti (1966 -1968).
Epifanie Norocel a fost profesor la Scoala monahală din Mănăstirea Dragomirna (1956-1957), preot şi slujitor la Mănăstirea Putna (1964-1965), profesor la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ (1 mart. 1965 – 30 iun. 1971), director al Seminarului (1 ianuarie 1967 – 1 ianuarie 1971).
A fost hirotonit ieromonah în 1967, hirotesit protosinghel în 1968, fiind apoi arhimandrit (1971), stareţ al Mănăstirii Neamţ (1 ianuarie 1971 – octombrie 1975).
La 16 octombrie 1975, este ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române episcop vicar al Arhiepiscopiei Tomosului şi Dunării de jos, cu titlul „Tomitanul”, cu sediul în Constanţa, fiind înscăunat la 9 noiembrie 1975.
La 25 aprilie 1982 este ales Episcop al Buzăului, fiind instalat în 4 iulie 1982, unde a păstorit până la momentul decesului.