Acest obicei de Crăciun e unul vechi. Mulţi creştini cred că a apărut după ce magii de la Răsărit au adus daruri de preț la nașterea lui Iisus. Cu toate acestea, istoria și semnificația cadourilor care se oferă de Crăciun este mult mai veche.
Iniţial, obiceiul de a oferi sau a primi daruri a fost legat de solstiţiul de iarnă, sărbătorit în prejma zilei e 21 sau 22 decembrie, când vechii romani se închinau Soarelui şi altor zeităţi pentru a le îmbuna.
La final de decembrie, în vechiul Imperiu Roman, solstiţiul de iarnă înseamna sfârşitul anului. Schimbarea anilor era sărbătorită de romani prin mai multe ritualuri şi petreceri închinate zeului Saturn.
Pe vremea aceea, copiii primeau cadouri şi păpuşi din ceară cărora le dădeau foc. Şi adulţii erau răsfăţaţi cu daruri, fructe, sticle cu vin şi lumânări.
Nici la începutul perioadei medievale nu s-a uitat acest obicei. În multe regiuni din Franţa şi Italia., călugării sau călugărițele ofereau mici daruri și hrană copiilor nevoiași de ziua Sf. Nicolae,pe 6 decembrie.
Abia la final de secol XVIII cadourile de Crăciun au devenit o tradiţie creştină cu adevărat. Apăreau în ziare reclame prin care oamenii erau încurajaţi să cumpere cadouri.
Darurile ne amintesc de gestul magilor care au adus la nașterea pruncului Iisus cele mai de preț lucruri din vremurile lor: aur, tămâie și smirnă. Legenda darurilor aduse de magi se contopește și cu legenda Sf. Nicolae, despre care tradiția creștină spune că este ocrotitorul copiilor.
După cum mulţi dintre voi ştiţi, Sf. Nicolae a salvat trei fete de la o viaţă foarte grea. Nu aveau zestre pentru a se mărita, iar el le-a pus la uşă, pe ascuns, câte o pungă cu bani. Copiii primesc cadouri de la Moş Nicolae de atunci, în mod special dulciuri şi fructe.