Ucraina se pregăteşte de invazia rusă. Programele fac parte din planul strategic de apărare al ţării în cazul unei potenţiale invazii a Rusiei – pentru a stimula o rezistenţă civilă care să poată continua lupta dacă armata ucraineană este copleşită, scrie New York Times.
Momentan, nu există niciun indiciu că preşedintele Vladimir Putin s-a hotărât să înceapă invazia. Cu toate acestea, dacă aceasta ar avea loc, chiar şi generalii ucraineni sunt de părere că armata lor obişnuită are puţine şanse într-o confruntare militară cu Rusia.
Ucraina acuză Germania că o împiedică să se apere împotriva ameninţării Rusiei. Preşedintele Zelenski se plânge că Berlinul împiedică livrarea de arme defensive către Kiev
Ucraina a tras o lecţie din războaiele Statelor Unite din Irak şi Afganistan din ultimele două decenii, când gherilele au oferit rezistenţă de durată în faţa puterii de foc americane cu mult superioare.
„Avem o armată puternică, dar nu suficient de performantă pentru a ne apăra împotriva Rusiei”, a declarat Marta Yuzkiv, un medic care lucrează în cercetare clinica, înscrisă luna aceasta în programul de antrenament militar. „Dacă suntem ocupaţi, noi vom deveni rezistenţa naţională”.
Instruirea pentru civili, sponsorizată de guvern, a stat la baza strategiilor militare nordice şi elveţiene de zeci de ani şi câştigă teren ca doctrină militară în Europa de Est.
Casa Albă nu crede că Rusia ar avea intenţia de a ataca Ucraina. Declaraţiile consilierului pe apărare al lui Joe Biden, după discuţia de marţi, cu Vladimir Putin
Stimulate de ameninţările ruseşti, Estonia, Letonia şi Lituania au toate programe care încurajează deţinerea de puşti pentru unii civili şi pregătirea formală pentru a lupta ca partizani după o ocupaţie.
Aproape în fiecare weekend, în Estonia, de exemplu, Liga Apărării, o grupare de autoapărare, organizează de la programe de exerciţii în păduri pentru voluntari, până la fabricarea de muniţie şi dispozitive explozive.
Apărarea civilă nu este necunoscută în Ucraina; brigăzile de voluntari au format, în 2014, coloana vertebrală a forţei ţării în est, primul an al războiului împotriva separatiştilor ruşi, când armata ucraineană era în prăbuşire.
Acest efort este acum oficializat în unităţile Forţelor de Apărare Teritorială, conduse şi plătite în mare parte de guvern. Grupuri paramilitare private, precum Legiunea Ucraineană, desfăşoară alte sesiuni, pentru care membrii lor plătesc toate costurile.
Scopul nu este de a obţine victoria împotriva armatei ruse, ceea ce oricum ar fi practic imposibil pentru Ucraina. Mai degrabă este de a crea rezistenţa necesară care ar putea servi ca factor de descurajare pentru o posibilă invazie.