Sfântul Serafim de Sarov s-a născut la data de 19 iulie 1759, în Kursk din Rusia. La botez a primit numele de Prohor. A rămas orfan, din nefericire, la vârsta de trei ani.
În adolesceță, atunci când a împlinit vârsta de 17 ani, a primit binecuvântarea mamei sale de a pleca la Kiev. Îndrumat de Părintele Dositei, a ales să-și petreacă restul vieții la Mănăstirea Sarovului.
Prohor a primit numele de Serafim, iar un an mai târziu a fost făcut ierodiacon. În 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah. Curând după aceasta, împlinind 16 ani de mănăstire Sfântul Serafim s-a retras într-o chilie, pe malul râului Sarovka.
S-a întors în mănăstire în anul 1810. Aproape trei ani a fost grav bolnav de hidropizie, o suferinţă în urma căreia întreg trupul se umflă din cauza reţinerii apei din corp. Sfântul Serafim le-a spus celor din obştea mănăstirii: „M-am predat pe mine însumi adevăratului Doctor al sufletelor şi al trupurilor, Domnului nostru Iisus Hristos, şi Preacuratei Sale Maici. Dăruiţi-mi de dragul Domnului, cunoscutul remediu (Sfânta Euharistie). Împărtăşit în chilia sa, Serafim se însănătoşi grabnic în urma apariţiei Maicii Domnului, înconjurată de Sfântul Petru şi Ioan Evanghelistul, care, arătând spre cel ce zăcea în pat a zis: „El este unul dintre ai noştri”, atingând cu sceptrul său şoldul drept al bolnavului, de unde s-a scurs toată apa afară.
În data de 2 ianuarie 1833, Sfântul Serafim de Sarov a murit, în timpul rugăciunii. A fost găsit în genunchi, cu mâinile încrucişate pe piept în faţa icoanei Maicii Domnului. Canonizarea sa a fost săvârşită în anul 1903, la 70 de ani de la trecerea la cele veşnice.
„O, preasfinte Cuvioase și de Dumnezeu purtătorule Părinte Serafim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriți și neputincioși, împovărați cu multe păcate, care cerem de la tine ajutor și mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plină de bunătate și ajută-ne ca să păzim fără de prihană poruncile Domnului, să ținem cu tărie credința ortodoxă, cu sârguință să-I aducem lui Dumnezeu pocăință pentru păcatele noastre în evlavie creștinească, cu harul bine să sporim și să fim vrednici de ajutorul și mijlocirea ta pentru noi înaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credință și cu dragoste ne rugăm ție și nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum și în ceasul sfârșitului nostru ajută-ne și apără-ne cu rugăciunile tale de săgețile cele pline de răutate ale diavolului, ca să nu ne stăpânească puterea lui ci, cu ajutorul tău, să ne învrednicim a moșteni fericirea lăcașurilor Raiului. Căci în tine ne punem astăzi nădejdea, Părinte milostive, fii pentru noi cu adevărat călăuză spre mântuire și adună-ne la lumina cea neinserată a vieții veșnice prin mijlocirea ta cea bineplăcută, la Tronul Sfintei Treimi, ca să slăvim și să cântăm împreună cu toți Sfinții Numele cel vrednic de închinare, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin”.